Prefacerea răului în bine

Unui ţăran i-a căzut măgarul în puţ. A stat şi s-a gândit: „Cum să-l scot de acolo?" Pe urmă a chibzuit în sinea sa: „Măgarul e bătrân, nu i-a rămas mult de trăit. Oricum mă pregăteam să cumpăr unul nou, tânăr. Pe deasupra, puţul e aproape secat: de mult mă pregăteam să-l astup şi să sap unul nou. De ce să nu împuşc doi iepuri dintr-un foc, astupând puţul şi îngropând în acelaşi timp măgarul?"

Ţăranul şi-a chemat vecinii să-l ajute să astupe puţul. Oamenii au pus mâna pe lopeţi şi s-au apucat să arunce pământ în puţ. Măgarul zbiera plin de indignare, însă deodată, spre uimirea tuturor, a tăcut.

Ţăranul s-a uitat în puţ şi a încremenit. Măgarul nu mai zbiera pentru că era ocupat: scutura bulgării de pământ care cădeau pe el şi-i bătucea repede cu picioarele.

În scurtă vreme a ajuns sus şi a sărit afară din puţ.

În viaţă, peste fiecare dintre noi cad mereu „bulgări" de noroi. Putem să strigăm în gura mare şi să ne indignăm..., însă există şi altă cale. (Apa vieţii. 300 de istorioare cu talc duhovnicesc)