REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Această Preacuvioasă, din frageda vârstă, luând asupra ei jugul Domnului Hristos, își petrecea viața sub canonul unei mănăstiri care se afla la hotarele perșilor cu romanii, cetatea numindu-se Nisibi. În această mănăstire se făcuse monahie Fevronia, la vârsta de douăzeci de ani. Și era nepoata Cuvioasei Vriena, egumena mănăstirii. Și era Fevronia atât de frumoasă, încât nici zugravii nu ar fi putut zugrăvi frumusețea ei și întrecea pe toate surorile ei, atât în nevoința sihăstrească și în înțelepciune, cât și la citirea cărților dumnezeiești, fiind iubitoare de învățătură și isteață la minte. Iar vestea despre ea se răspândise în toată cetatea. ​Deci, în zilele lui Dioclețian și din porunca lui, sosise, în părțile acelea, un mare dregător împărătesc, anume Selin. Și era dregătorul acesta mai sângeros decât împăratul. Vestea despre ticăloșiile lui răzbătuse până în cele mai îndepărtate locuri. Pentru aceea, în ziua în care s-a aflat, la Nisibi, că Selin sosește acolo, mulțime d...

  F ecioara Fevronia pre Hristos mărturisește, î naintea nelegiuitei curți, însângerată și pală. T ânăra Fevronia asemenea este unei stâlpări de finic. S tâlparea acum se apleacă de rod prea frumos, Ș i către Silenus grăiește: „ Eu Mire am, iar slavă de la tine nu primesc. H ristos este slava mea, și înălțarea mea. A h, frumusețea chipului Mirelui meu! N u ai decât să-mi tai picioarele, C u ele eu deja alergarea am isprăvit. T aie-mi și mâinile, căci eu L ucrul mâinilor mele l-am isprăvit. Ș i limba taie-mi-o, căci eu M ai departe mă voi ruga cu inima. Z drobește-mi și dinții și gura, zdrobește-i! C ăci eu cu inima Ș i mai limpede voi grăi. C ât despre trup, la ce îmi mai trebuie acum? M irele meu cu un strai mai frumos M ă va îmbrăca, Î n cerul cel de sus, printre cei sfinți, Î n dulcele Rai cel locuit de îngeri. I ar după ce eu voi pleca s ă nu crezi, o sărmane Silenus, C ă furia ta de fiară, C ea de o viață întreagă, S e va ostoi. C i bagă în urechi ...

  ​Fevronia a fost fiica senatorului roman Prosphorus. Ca să nu fie nevoită să se mărite cu bărbat supus putreziciunii, Fevronia s-a logodit pe sine Mirelui Ceresc Hristos, și a depus voturile monahale în Răsărit, în pământul Asiriei, într-o mânăstire a cărei stareță era mătușa ei, Bryaena. ​Lysimachus, fiul unui mare nobil, dorise să se căsătorească cu Fevronia, dar cum împăratul Dioclețian îl suspecta că este creștin în ascuns, el l-a trimis în Răsărit, împreună cu unchiul lui, Silenus, tocmai ca să-i prigonească pe creștini. ​Silenus avea comportament de fiară, și de aceea ca o fiară el îi urmărea pe creștini fără milă pretutindeni. Pe când Lysimachus, dimpotrivă, îi acoperea pe creștini cât putea și chiar îi ascundea de la fața bestialului lui unchi. ​Reușind să golească Palmyra de creștini, Silenius a ajuns la cetatea Nisibis, în apropiere de care se afla și o mânăstire de aproximativ cincizeci de nevoitoare, între care și Fevronia. ​Deși în vârstă de doar douăzeci de ani...

  ​Sfântul Cneaz Petru (David în monahism) și Sfânta Cneaghină Fevronia (Eufrosina în monahism), Făcătorii de Minuni din Murom. Cneazul Petru era al doilea fiu al cneazului de Murom Iurie Vladimirovici. A urcat pe tronul Muromului în anul 1203. Cu câțiva ani înainte, Sfântul Petru se îmbolnăvise de lepră, de care nimeni nu fusese în stare să-l vindece. Într-o vedenie i s-a descoperit cneazului că fiica unui prisăcar va fi în stare să-l vindece: evlavioasa fecioară Fevronia, o țărancă din satul Laskova în gubernia Riazan. Sfântul Petru și-a trimis emisarii în acest sat. ​Când cneazul a văzut-o pe Sfânta Fevronia, s-a îndrăgostit de ea datorită evlaviei, înțelepciunii și virtuții ei și a făcut legământ să se căsătorească cu ea după ce va fi vindecat. Sfânta Fevronia l-a vindecat pe cneaz și a devenit soția lui. Sfânta pereche s-a iubit în toate încercările lor. Mândrii boieri nu doreau să aibă o cneaghină de origine simplă și l-au îndemnat pe cneaz să o părăsească. Sfântul Petru a ...

  Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava ​La Suceava candela e aprinsă, Și moaștele sclipesc în vechiul cult, O flacără de har de necuprinsă, Ce mângâie poporul de demult. ​O, Sfinte Ioane, mucenic de seamă, Ce viața pentru Domnul Ți-ai jertfit, La racla ta creștinii se adună, Găsind alinul cel făgăduit. ​Păzește-ne credința nepătată, Fii scut și sprijin în al vieții val, Să lăudăm Treimea Sfântă, toată, Până vom trece dincolo de mal. ​ Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda Locația: Orșova Data: 24 iunie 2026

  Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele și Drăgăica ​În zi de taină, când văzduhul cântă, Se naște-Acel ce calea va găti, Înaintemergătorul, frunte sfântă, Ce pe Hristos în lume-L va vesti. ​Verișor după trup și glas de tunet, În pustie crescut, în duh curat, El cheamă lumea din al lumii zbucium Să spele haina de tot ce-a întinat. ​Iar pe câmpii, în galbenă lumină, Sânzienele-nfloresc ca un altar, Și Drăgăica în jocul ei îmbină Tradiția străbună cu-al Său har. ​ Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda Locația: Orșova Data: 24 iunie 2008

  ​Se povestește că în vremurile de demult, în noaptea dinaintea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, florile câmpului au început să vorbească între ele. Erau zilele cele mai lungi ale anului, când soarele dogorea cu putere, iar pământul părea obosit sub arșița verii. ​O floare mică, aspră și nebăgată în seamă, crescută la marginea drumului prăfuit, s-a plâns suratelor ei: — De ce ne-a lăsat Dumnezeu tocmai acum, când pământul este uscat, iar oamenii par triști și îngrijorați de viitorul roadelor lor? ​Atunci, o floare de Sânziană, galbenă ca aurul și frumos mirositoare, s-a ivit mândră din iarba înaltă și i-a răspuns cu blândețe: — Nu fi tristă, sora mea! Noi nu am fost lăsate pe pământ doar ca să fim arse de soare, ci ca să vestim o mare minune. În această noapte, cerul se pleacă spre pământ. Așa cum noi ne îmbrăcăm în galbenul luminii pentru a arăta că întunericul nopții a fost învins de soarele verii, tot așa, din pântece sterp și îmbătrânit, Dumnezeu a făcut să răsară cel...

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 131, 17) A colo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie Unsului Meu. Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura. 11 Și aceasta, întrucât cunoașteți timpul; că de-acum e ceasul să vă treziți din somn; că mântuirea este acum mai aproape de noi decât în clipa când am crezut. 12 Noaptea-i pe sfârșite, apropiatu-s'a Ziua c . Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm în armura luminii. 13 Așa ca'n plină zi, să umblăm cuviincios, nu în ospețe și'n beții, nu în desfrânări și'n fapte de rușine, nu în ceartă și'n invidie; 14 ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos, iar grija pentru trup să nu o faceți spre pofte. 1 Pe cel slab în credință primiți-l fără să-i judecați gândurile a . 2 Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. 3 Cel ce mănâncă să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce...

  ​Nașterea Sfântului Înaintemergător și Botezător al Domnului, Ioan: Evanghelia (Luca 1:5) relatează că drepții părinți ai Sfântului Ioan Botezătorul, Preotul Zaharia și Elisabeta (5 septembrie), trăiau în străvechea cetate Hebron. Au ajuns la bătrânețe fără a avea copii, deoarece Elisabeta era stearpă. Odată, Sfântul Zaharia slujea în Templul din Ierusalim și l-a văzut pe Arhanghelul Gavriil stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. I-a prezis că Sfântul Zaharia va avea un fiu, care Îl va vesti pe Mântuitorul, pe Mesia, așteptat de Biserica Vechiului Testament. Zaharia s-a tulburat și frica a căzut peste el. A avut îndoieli că la bătrânețe era posibil să aibă un fiu și a cerut un semn. I-a fost dat și a fost de asemenea o pedeapsă pentru necredința sa. Zaharia a fost lovit cu muțenie până la timpul împlinirii cuvintelor arhanghelului. ​Sfânta Elisabeta a rămas însărcinată și, temându-se de batjocură pentru că era gravidă atât de târziu în viață, a ținut secret timp de wiki...

  Troparul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea: P roorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat, întru slăvită și cinstită nașterea ta și Întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: P e voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii te rog îneacă-i, ca Ție, ca întru-o alăută întru omorârea trupului, să-ți cânt cântare de biruință. Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a un Luceafăr de dimineață frumos mergând înaintea Soarelui, odrasla calei sterpe a propovăduit arătat nașterea cea din Fecioară acum la toată lumea, luminând marginilor lumina dreptei credințe și a Darului. Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Î...

  Troparul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul G lasul al 4-lea P rorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat, întru slăvită şi cinstită naşterea ta şi Întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte. Cântarea 1 G lasul al 4-lea I rmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă. S tih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! S e împodobeşte acum Biserica cu harul Duhului şi se luminează şi se înfrumuseţează ziua naşterii Înaintemergătorului, cu veselie cinstind şi lăudând. S tih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! P ropovăduitorul darului şi cel mai luminos dec...

  Glasul 4 P roorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat, întru slăvită și cinstită nașterea ta și Întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.

  ​I. Cadrul Ritualic și Liturgic: Chemarea la Sobor ​În această lună a cireșelor, în ziua a douăzeci și patra, întreaga suflare creştină se adună în duh de rugăciune pentru a săvârși pomenirea Nașterii Cinstitului, Slăvitului Prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan. Comunitatea se strânge în sobor sfânt, unind cântarea bisericească cu taina naturii la cumpăna verii, acolo unde datina populară a Sânzienelor sau a Drăgaicei întâlnește Lumina necreată. ​II. Evocarea Tainei și Proclamația ​Se rostește cu voce înaltă mărturia lăsată de Hristos Domnul: Acesta este mai mare decât toți cei născuți din femei și mai mult decât un prooroc! ​Să ne aducem aminte și să trăim ritualic minunile vieții sale: ​ Taina pântecelui: Cel care a săltat de bucurie în pântecele maicii sale, simțind prezența Mântuitorului. ​ Glasul din pustie: Cel care a propovăduit oamenilor venirea lui Mesia și nu s-a oprit nici în iad, mergând mai înainte pentru a binevesti Învierea. ​ Rodul făgăduin...

  ​La cumpăna verii, când soarele își atinge apogeul, pământul românesc îmbracă haine de sărbătoare, împletind tainic firele istoriei, ale folclorului și ale credinței curate. Ziua de 24 iunie ne așază înainte o dublă chemare a sufletului: pe de o parte, măreția praznicului Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Înainte-mergătorul Domnului, iar pe de altă parte, bogăția de tradiții legate de Sânziene sau Drăgaică. ​Din perspectivă creștin-ortodoxă, această suprapunere nu este o coincidență, ci o dovadă a modului în care poporul nostru a știut să încreștineze timpul și natura. Dacă în vechime datina vorbea despre zâne binefăcătoare ce aduc rod și tămăduire, credința ortodoxă a reașezat această explozie de viață a naturii sub ocrotirea celui mai mare om născut din femeie. Sfântul Ioan Botezătorul este cel care strigă în pustie, pregătind calea Luminii Hristice, așa cum soarele verii luminează deplin pământul. ​Tradițiile populare – culegerea florilor galbene de sânziene, împletirea ...

    Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatosul! Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale. Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca feme...

  1 Pentru că mulți au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s'au adeverit printre noi, 2 așa cum ni le-au predat cei care dintru'nceput le-au văzut și au fost slujitori ai Cuvântului, 3 tot astfel și eu, după ce pe toate le-am urmărit de la'nceput cu de-amănuntul a , m'am gândit că e bine să ți le scriu pe rând, Preaputernice Teofile b , 4 pentru ca tu să cunoști temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit. 5 Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron c și numele ei era Elisabeta. 6 Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. 7 Și nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. 8 Și a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale, 9 după rânduiala preoției i-au ieșit sorții să intre în templul Domnului și să tămâieze. 1...