Dorință

 Dorință

Urechea sufletului meu se îngână cu o șoaptă
Și gândurile cuminți, s-au adunat pe a lui vatră,
Flori de castani se cern și îmi cad cu raza în poală,
Sărutându-mi mâna și chipul sfânt de pe icoană.

Nu pot să știu ce ar să fie, Doamne, mâine,
Dar știu că, în fiecare clipă a vieții mele, ești cu mine,
Și când pe cale pasul mi e obosit și s-a oprit,
Mă prinzi în brațu-Ți și din păcătoasă,
Mă faci copilul tău iubit.

Aș vrea să îți mulțumesc pentru toate darurile Tale,
Dar cuvintele se rătăcesc cu lacrimile care curg la vale,
Îți mulțumesc că îmi dai putere ca să pot să plâng
De dorința, ce mi se aprinde în piept,
Ca în Împărăția Ta eu să ajung.

Nu mă lăsa, Doamne!

Doamne, atât de dor îmi e de brațul Tău
Și pe zi ce trece tot mai mult mă adâncesc în hău,
Noaptea mă înconjoară cu joc de himere,
Iar cerul se clatină, ascunzându-și lumina din stele.

Aripă de înger trimite, Doamne, de aici să mă scoată,
Nu mă lăsa să îmi irosesc în păcate, viața toată,
Rugăciunea mea, cea de pe urmă, ascultă,
Nu mă părăsi în lumea asta oarbă, surdă și mută.

Pentru păcătoșii ca mine Ți-ai dat Fiul pe cruce,
Ca, în strâmtorare, la picioarele Lui, genunchii să-și plece,
Tu știi că celui ce i se iartă mai mult, mai mult va iubi
Trimite, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt și ne vom izbăvi.