Tu, Doamne!
Tu, Doamne!
Simt cum sufletul mi se umple de fericire,
Fără să știu cine e și de unde vine,
E o lumină divină picurată din nemurire,
Ce s-a născut pe lume odată cu mine.
Deși ești infinit, TU încapi în inima mea
Și mă aștepți să întru cu gândul și mintea în ea,
Iar eu rătăcesc haihui cu păcatul prin lume,
Lăsându-te zăvorât, uitând să te chem pe nume.
Mi-ai lăsat ca dar pe masă, o carte deschisă,
Cu slova ei să aduc lumina în inima-mi închisă,
Să te chem în rugăciune mereu și mereu
Când simt durerea în suflet, când îmi este greu.
Simt cum sufletul mi se umple de fericire,
Fără să știu cine e și de unde vine,
E o Lumină Divină picurată din nemurire,
Ce s-a născut pe lume odată cu mine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu