Patru lumânări
Acum în prag de sărbători
Patru lumânări ard încetișor,
Prin flăcări, își vorbesc ușor
Și-și spun povestea lor la privitori.
Eu sunt liniștea dragi surate,
Dar astăzi, oameni m-au uitat
Din a lor viață m-au îndepărtat,
Mă sting,flacăra nu -mi mai arde.
A doua lumânare -ncet șoptește
Eu sunt credința, dragi surori
Dar omul mă uită adeseori,
Mă sting ,când fără mine omul trăiește.
A treia lumânăre spune:
Eu sunt iubirea înfloritoare
Dar oamenii spun că nu am valoare
Ei nu mai au încredere și nici onoare,
Vine o boare și stinge și această lumânare.
Din patru lumânări, doar una e aprinsă
Un copil privește si-ncepe să plângă,
Cu lacrimi pe obraz și voce tremurândă,
Întreabă lumânarea care nu este stinsă.
A patra lumânăre-i șoptește ușor
Să n-ai frică copile, flacăra de-mi arde
Putem să le reaprindem și pe celelalte ,
Căci eu sunt speranța ce nicicând nu mor.
De aceea dragi oameni vă spun
În viața unui om nu moare speranța,
Flacăra ei arde și înalță Credința
Aprinde liniștea și iubirea în sufletul bun!
© Elena Păduraru
10.12.2021
Comentarii
Trimiteți un comentariu