REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

La 3 septembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Sfințit Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei, ierarhul a cărui mărturie se înscrie în una dintre cele mai dramatice perioade ale creștinismului din primele veacuri. Numele său este legat de cetatea Nicomidiei, de Biserica pe care a păstorit-o și de acea generație de creștini pentru care credința nu era despărțită de viață, iar slujirea lui Hristos nu putea fi abandonată atunci când împrejurările deveneau potrivnice. Antim a fost episcop într-o vreme în care Biserica din Nicomidia era deja bine întemeiată. Creștinismul nu mai era aici o prezență nesemnificativă, ci o comunitate care își desfășura viața în jurul altarului, al rugăciunii și al învățăturii apostolice. Episcopul avea înaintea sa o Biserică vie, formată din oameni care primiseră Botezul și care își întemeiaseră existența pe Evanghelia lui Hristos. Într-o asemenea comunitate, episcopatul nu putea fi redus la o funcție. În conștiința Bisericii vechi, episcopul era cel căruia...

  Glasul 1 D e Dumnezeu iubitorilor Părinți, suindu-vă în munții faptelor bune, locașuri Preasfântului Duh v-ați arătat, iar acum ca făclia în sfeșnic luminați în lume, Cuvioșilor Neofit și Meletie; rugați-vă lui Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

  ​Cuviosul Meletie era unul din cei șase sihaștri plecați din obștea Mânăstirii Cozia. El și-a făcut peșteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, la 1 km de Mânăstirea Stânișoara, și aici s-a ostenit peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu și păzindu-și mintea curată de cugetele cele rele. Nevoința schimonahului Meletie era aceeași ca și a pustnicului Neofit. Șase zile se nevoia în peșteră, iar Duminica mergea la Cuviosul Daniil duhovnicul de la Turnu și primea Trupul Domnului. ​Se spunea despre dânsul că zilnic își aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească. La bătrânețe, nemaiputând coborî, s-a rugat lui Dumnezeu și a izvorât un puternic izvor de apă înaintea peșterii lui, ce se cheamă până astăzi „Izvorul lui Meletie”. ​Ajungând la adâncul bătrâneții, și-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului și a fost numărat în ceata cuvioșilor părinți. Osemintele sale au fost mai târziu împărțite de credincioși, iar peștera se păstrează până astăzi. Aici vin cred...

  ​Cuviosul Meletie era unul din cei șase sihaștri plecați din obștea Mânăstirii Cozia. El și-a făcut peșteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, la 1 km de Mânăstirea Stânișoara, și aici s-a ostenit peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu și păzindu-și mintea curată de cugetele cele rele. Nevoința schimonahului Meletie era aceeași ca și a pustnicului Neofit. Șase zile se nevoia în peșteră, iar Duminica mergea la Cuviosul Daniil duhovnicul de la Turnu și primea Trupul Domnului. ​Se spunea despre dânsul că zilnic își aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească. La bătrânețe, nemaiputând coborî, s-a rugat lui Dumnezeu și a izvorât un puternic izvor de apă înaintea peșterii lui, ce se cheamă până astăzi „Izvorul lui Meletie”. ​Ajungând la adâncul bătrâneții, și-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului și a fost numărat în ceata cuvioșilor părinți. Osemintele sale au fost mai târziu împărțite de credincioși, iar peștera se păstrează până astăzi. Aici vin cred...

  ​Icoana Maicii Domnului din Pisidia este prăznuită pe 3 septembrie. ​Icoana Maicii Domnului din Pisidia a fost proslăvită prin minuni în orașul Sozopol, dar originea sa este necunoscută. Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, pomenește de „icoana Maicii Domnului din Pisidia” în scrisorile sale despre venerarea icoanelor, care au fost citite la cel de-al Șaptelea Sinod Ecumenic. El a spus că „din mâinile Născătoarei de Dumnezeu curgea mir înmiresmat” și a descris icoana ca fiind „din vechime”. ​Minuni săvârșite de icoana Maicii Domnului din Pisidia au fost înregistrate încă din secolul al VI-lea. ​Una dintre multele minuni a fost consemnată de preotul Eustațiu, care a fost contemporan cu Patriarhul Eutihie (6 aprilie). La Amasea, în apropiere de Sozopolis, era o familie ai cărei copii se nășteau morți. Îndurerați de nenorocire, ei au mers la Patriarhul Eutihie, pentru povățuire. Sfântul Eutihie s-a rugat și i-a uns cu untdelemn sfințit de la Sfânta Cruce a Mântuitorului ș...

La 2 septembrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului , un ierarh pe care tradiția Bisericii îl păstrează în amintire nu numai pentru înalta demnitate pe care a primit-o, ci mai ales pentru nevoința sa, pentru dragostea față de cei săraci și pentru puterea rugăciunii sale. Viața lui se desfășoară într-o epocă în care Constantinopolul era inima lumii bizantine, iar Biserica trebuia să-și împlinească misiunea într-o societate în care se întâlneau puterea imperială, bogăția, sărăcia, cultura și marile frământări ale lumii creștine. În această cetate strălucitoare, Sfântul Ioan a ales să privească mai adânc decât suprafața lucrurilor. Pentru el, adevărata bogăție a omului nu era cea pe care o putea vedea lumea, ci aceea pe care Dumnezeu o vede în inimă. De aceea, încă înainte de a ajunge patriarh, Ioan era cunoscut pentru dragostea sa față de cei aflați în lipsuri. Venea în întâmpinarea săracilor și nu trecea nepăsător pe lângă...

În data de 2 septembrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mare Mucenic Mamant , unul dintre mucenicii veacului al III-lea, a cărui cinstire s-a păstrat în mod deosebit în vechea tradiție creștină a Capadociei. Viața lui se desfășoară într-o epocă în care creștinismul se afla încă în afara ordinii religioase oficiale a Imperiului Roman, iar mărturisirea lui Hristos putea aduce asupra unui om nu numai marginalizare, ci și întemnițare, tortură și moarte. Pentru a înțelege mărturia Sfântului Mamant, trebuie înțeles mai întâi timpul în care a trăit.Capadocia era o regiune a Asiei Mici aflată în interiorul lumii romane, cu cetăți importante, drumuri comerciale și o populație diversă. Cezareea Capadociei reprezenta unul dintre centrele importante ale provinciei. Creștinismul pătrunsese aici încă din primele generații ale Bisericii și se dezvoltase în comunități care își trăiau credința în mijlocul unei societăți în care cultul tradițional al zeilor rămânea dominant.În această lum...

 

  ​Un bătrân sihastru a cerut ucenicului său să aducă pietre mari și să se plimbe cu ele în spate prin fața unui negustor bogat care trecea pe drum. După ce ucenicul a făcut ascultare, bătrânul s-a apropiat de negustor și l-a întrebat de ce umblă atât de împovărat și îngrijorat. ​Negustorul a arătat spre sacii săi plini cu aur și bogății, spunând că grija lor îi apasă sufletul. Atunci, bătrânul sihastru i-a spus cu blândețe: — Vezi pe ucenicul meu cum poartă acele pietre grele fără vreun folos? La fel facem și noi când purtam în inimă păcatul, mândria și grijile lumești. Toate acestea sunt pietre grele care ne apasă sufletul, deși Mântuitorul ne cheamă să le lăsăm la picioarele Crucii Sale și să primim pacea Sa.

    Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că...

  35 Și în ziua aceea, când s'a înserat, a zis către ei: „Să trecem pe țărmul celălalt“. 36 Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie așa cum era; că erau și alte corăbii cu El. 37 Și s'a făcut furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. 38 Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Și L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, Ție nu-Ți este grijă că pierim?“ 39 Și El, sculându-Se, a certat vântul și i-a spus mării: „Taci! potolește-te!“ Și vântul a încetat și s'a făcut liniște mare. 40 Și le-a zis lor: „De ce sunteți așa de fricoși? Încă n'aveți credință?“ 41 Și frică mare i-a cuprins și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, că și vântul și marea I se supun?“

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 3 de vreme ce voi căutați o dovadă că'ntru mine grăiește Hristos, Cel ce nu este slab față de voi, ci puternic întru voi. 4 Că deși a fost răstignit în virtutea slăbiciunii, El, dimpotrivă, este viu în virtutea puterii lui Dumnezeu. Că și noi suntem slabi întru El, dar vom fi vii împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu față de voi. 5 Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință, puneți-vă la'ncercare; sau cumva voi nu recunoașteți că Hristos Iisus este întru voi? în afară numai dacă sunteți ne'ncercați a . 6 Nădăjduiesc însă că veți cunoaște că noi nu suntem ne'ncercați. 7 Și ne rugăm lui Dumnezeu ca voi să nu săvârșiți nimic rău; nu ca să ne arătăm noi încercați, ci pentru ca voi să faceți binele, iar noi să fim ca niște ne'ncer...

  Glasul 3 Fecioara astăzi... C u toiagul care ți s-a dat de la Dumnezeu, sfinte, păstorește poporul tău la pășune aducătoare de viață. Iar fiarele cele nevăzute și sălbatice sfărâmă-le sub picioarele celor ce te laudă pe tine. Că toți, cei ce suntem în primejdii, te avem pe tine, Sfinte Mamant, părtinitor fierbinte.

  Troparul Sfântului Mucenic Mamant, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Mamant, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: P e Faraon, cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind apa și despărțind marea; iar cel ce fugea pedestru l-a mântuit pe Israel, cel ce cânta cântare lui Dumnezeu. Stih: Sfinte Mucenice Mamant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A vând acum sălășluirea ta în ceruri, ca unul ce te-ai arătat preaales mucenic și fiind plin de strălucirea cea cu Trei Lumini, prealăudate, învrednicește de Dumnezeiască Lumină pe cei ce cinstesc pe pământ, cinstita și purtătoarea de lumină ziua săvârșirii tale. Cuvântul cel ce a știut mai înainte bunul n...

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Mamant, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​Mucenicul lui Hristos, Mamant, avea patrie Paflagonia și părinți însemnați. Tatăl lui se chema Teodot, iar mama lui Rufina, amândoi din neam mare de patricieni, cinstiți și bogați și străluciți prin dreapta credință. Ei, nesuferind mai mult să ascundă credința lor în Hristos și osârdnica dragoste înăuntrul lor, au arătat-o înaintea tuturor, mărturisind dreapta lor credință și spre dânsa aducând pe mulți. Pentru aceasta au fost clevetiți la Alexandru dregătorul căruia i se poruncise de către împărat să înmulțească cu toată sârguința cinstea zeilor lor, iar pe creștinii ce se aflau și nu se supuneau poruncii lor, să-i muncească și să-i dea la moarte. ​Deci Alexandru, aducând înaintea judecății sale pe Teodot, îl silea să jertfească idolilor, dar el nici nu voia să audă cele ce grăia Alexandru. Iar acela, deși era gata să muncească pe cel ce nu se supunea, a fost oprit însă de neamul cel mare al lui Teodot. Căci nu se cădea lui ca pe fiii din neam patrician să-i necinstească și să-...