REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumn...

În ziua de 23 august, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mucenic Lup, un mărturisitor al lui Hristos a cărui viață se înscrie în rândul acelor mărturii creștine născute în vremurile de prigoană ale Imperiului Roman. Deși despre viața sa nu s-au păstrat numeroase informații istorice, tradiția bisericească a păstrat memoria unui om care, după moartea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, nu s-a lepădat de credința pe care o primise, ci a făcut-o cunoscută înaintea celor care îl amenințau. Sfântul Lup era rob al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie și se afla în Tesalonic într-o perioadă în care mărturisirea creștină putea atrage asupra celui care o făcea public pedepse dintre cele mai grele. Legătura sa cu Sfântul Dimitrie nu trebuie înțeleasă numai în sensul unei relații sociale din lumea antică, ci și ca o apropiere duhovnicească. Lup a fost martor al credinței și al mărturisirii Sfântului Dimitrie, iar după mucenicia acestuia a rămas el însuși un mărturisitor al...

    16 Și iată, un tânăr a venit la El și I-a zis: „Învățătorule bun, ce bine să fac ca să am viață veșnică?“ 17 Iar El a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în Viață, păzește poruncile“. 18 El I-a zis: „Care?“ Iar Iisus i-a zis: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; 19 cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 20 Tânărul I-a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinerețea mea. Ce-mi lipsește?“ 21 Iisus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; și vino de-Mi urmează Mie“. 22 Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuții. 23 Iar Iisus a zis către ucenicii Săi: „Adevărat vă spun că cu greu va intra un bogat în împărăția cerurilor. 24 Și vă mai spun: Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăția lui ...

1 Vă aduc însă aminte, fraților, de Evanghelia pe care v'am binevestit-o, pe care ați și primit-o, întru care și stați cu tărie, 2 prin care și sunteți mântuiți dacă o țineți cu tărie așa cum v'am binevestit-o eu; dacă nu, în zadar ați crezut. 3 Căci înainte de toate v'am predat ceea ce și eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 4 că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi a ; 5 și că i S'a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; 6 după aceea S'a arătat în același timp la peste cinci sute de frați - dintre care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au adormit -; 7 după aceea i S'a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor; 8 iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme b , mi S'a arătat și mie. 9 Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli; nici nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, și haru...

  ​Frați creștini, ​Cuvintele Domnului Iisus, spuse tânărului bogat: „dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta și dă-o săracilor“ (Matei 19, 21), ne fac să credem că sărăcia înalță pe om la desăvârșire și că săracul se face desăvârșit prin fapte bune, pe când bogatul nu săvârșește niciodată asemenea fapte. Într-adevăr, vedem că bogatul se prăbușește mai lesne în păcatele acelea, în care săracul cade mai anevoie. Bucatele alese și de multe feluri, mulțimea băuturilor, odihna trupească și desfătarea, aprind înfocatele pofte ale trupului bogatului. Mâncarea uscată și băutura de apă, suferințele și ostenelile trupești sting văpaia poftelor trupului săracului. De aceea bogatul cade ușor în păcatele trupului, iar săracul cu greu. Îngâmfarea bogăției, odihna, laudele și măgulirile oamenilor ridică valurile mândriei. Pentru aceasta bogatul devine cu ușurință mândru, iar sărac mândru cu anevoie vei afla. Inima bogatului are legături multe și mari: o leagă pofta banului; o le...

  F rați creștini, Î nvățăturile cuprinse în Evanghelia de astăzi i-au înfricoșat atât de mult pe sfinții apostoli, încât au întrebat pe Iisus, zicând: „Dar cine poate să se mântuiască?“ (Matei 19, 25) Din răspunsul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lucrul acesta se pare că este foarte greu și aproape cu neputință puterilor firești ale omului bogat. El este totuși cu putință prin lucrarea harului celui atotputernic al lui Dumnezeu. Ca să înțelegem răspunsul dat de Domnul la întrebarea sfinților apostoli, să ascultăm tâlcuirea celor povestite de Sfânta Evanghelie, care ne spune: „În vremea aceea un tânăr s-a apropiat de Iisus și căzând în genunchi înaintea Lui, L-a întrebat: Învățătorule bun, ce bine să fac, ca să moștenesc viața veșnică?” (Matei 19, 16) T ânărul acesta bogat a venit la Iisus Hristos, nu ispitindu-L, ca legiuitorul, ci „s-a apropiat, plecând genunchii săi înaintea lui Iisus Hristos". De aceea Sfântul Evanghelist Marcu spune că „Iisus privind la el, îi fu dra...

  ​În Sfânta Evanghelie după Matei (19, 16-26), întâlnirea dintre Mântuitorul Iisus Hristos și tânărul bogat pune în lumină una dintre cele mai profunde întrebări ale sufletului omenesc: „Ce bine să fac ca să am viața veșnică?”. Tânărul care se apropie de Hristos nu este un om rău, nici un călcător de lege; el păzise poruncile încă din tinerețile sale. Cu toate acestea, simțea în inima sa o neliniște duhovnicească, o lipsă pe care împlinirea formală a legii nu o putea acoperi. ​Răspunsul Domnului este de o claritate copleșitoare: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; apoi vino și Urmează-Mi”. Hristos nu condamnă bogăția în sine ca pe o materie rea, ci demască alipirea patimașă a inimii de bunurile trecătoare. Pentru tânăr, avuția devenise un idol, o ancoră ce îl ținea rob al acestei lumi. Auzind cuvântul Mântuitorului, el s-a depărtat întristat, neavând curajul de a renunța la siguranța aparentă a bogăției pământești. ...

 

  ​În cetatea Nicomidiei, în vremurile de prigoană, trăia un tânăr creștin, învățat și plin de râvnă, pe nume Agatonic. Vestea despre dragostea sa față de Hristos și despre puterea cuvântului său a ajuns la urechile aprigului comite Evtolmie, trimisul împăratului pentru a-i forța pe creștini să se închine idolilor. ​Evtolmie a ajuns în Nicomidia cu oaste și furie, hotărât să stingă flacăra credinței. L-a chemat pe Agatonic în fața sa și, arătându-i o statuie aurită a unui zeu păgân, a spus cu glas amenințător: ​— „Tânărule, viața ta este prețioasă. Nu o risipi pentru un om care a fost răstignit. Jertfește acestui zeu și vei primi bogății, onoruri și prietenia împăratului. Dacă nu, te așteaptă chinuri groaznice și moartea.” ​Agatonic, deși era un tânăr la începutul vieții, nu s-a clintit. El s-a uitat la comite cu o privire limpede și liniștită, plină de o forță ce venea dincolo de lumea aceasta. În mâna sa dreaptă ținea strâns o cruce de lemn, iar în stânga, un pergament cu îns...

    Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif și de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul și Indumnezeitul Tau suflet și de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita și i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca sa piara din mintea mea și sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, și suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, și de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii și cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat...

  Glasul 1 Ceata îngerească... C hemare bună câștigându-ți, cugetătorule de Dumnezeu, de la credința oamenilor celor vicleni te-ai întors, netemându-te de chinuri, Mărite Mucenice Agatonic. Pentru aceasta, te-ai făcut bunătăților moștenitor și ai luat cu cei împreună pătimitori cu tine, după vrednicie, cunună nestricăcioasă.

  Troparul Sfântului Mucenic Agatonic și al celor împreună cu dânsul, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul 1. Irmos: C ântare de biruință... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. Î mbunătățește, sfinte, sufletul meu cel înrăutățit de patimi, ca unul ce te-ai făcut următor al Celui Bun și-mi dă cuvânt ca să măresc cinstită pomenirea ta. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. F ăcutu-te-ai cunoscut Celui Ce toate le cunoaște, mucenice de Dumnezeu insuflate și Întruparea Lui înaintea neamurilor ai propovăduit-o, neînspăimântându-te de moartea trupului tău. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P e cei căzuți i-ai sculat prin c...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​Mucenicul lui Hristos, Agatonic, se afla în Nicomidia pe vremea împăratului Maximian, întorcând pe elini de la idoli și aducându-i la Hristos. El a fost prins de comitul Evtolmie. Acest comit, când a fost trimis de împărat în țara Pontului pentru uciderea creștinilor, călătorind pe mare în corabie, a ajuns la locul care se numea Carpin și acolo a aflat pe Sfântul Zotic cu ucenicii lui, mărturisind pe Hristos. Deci i-a osândit pe ei la moartea de cruce, iar pe Zotic luându-l cu sine, s-a întors în Nicomidia. Acolo a prins pe un oarecare Princips care era învățat de Sfântul Agatonic credința creștinească și, legându-l cu Agatonic și cu ceilalți creștini, între care erau Teoprepie, Achindin și Severian, i-a dus în Tracia, unde a venit și împăratul, ca acolo să chinuiască pe sfinți. ​Pe când erau în țara ce se numea Potama, comitul a ucis pe Sfinții Zotic, Teoprepie și Achindin, deoarece nu mai puteau să umble, din pricina bătăilor ce li se dăduseră mai înainte. Și mergând aproape...

  ​Acești Mucenici ai lui Hristos au pătimit pe vremea lui Maximian împăratul și a dregătorului împărătesc Evtolmie, trimis, din Nicomidia, cu porunca de a prinde și ucide pe toți, care s-ar dovedi că se închină lui Hristos. Acolo, în Nicomidia, Evtolmie, a găsit atât de mulți credincioși ai Domnului Hristos, încât s-a înspăimântat. Că se află pe atunci, în împărătească cetate Nicomidia, un ucenic al lui Hristos, Agatonic, care întorcea pe mulți de la păgânătatea idolească, și-i aducea la Hristos. Până și cârmuitorul împărătesc al acestor ținuturi avea lângă el, ca duhovnic al său, pe Agatonic și se închină cu multă evlavie lui Hristos. ​Multă vreme s-a frământat dregătorul Evtolmie, văzând că însuși cârmuitorul se află printre creștini, dar, în cele din urmă, s-a hotărât să-l prindă, atât pe cârmuitor, cât și pe duhovnicul său Agatonic, și, de asemenea și pe alți creștini, printre care se aflau Teoprepie, Achindin și Severian. Cu toții au fost aruncați în temniță. Mergând, apoi,...

  ​Sfântul Agatonic a fost cetățean al Nicomidiei iar cu credința, creștin. Plin de râvna Duhului, el a întors mulțime de elini de la idolatrie la credința în Hristos, întru care bine i-a povățuit și i-a întărit. La porunca împăratului Maximian, guvernatorul cetății a pornit o prigoană sângeroasă împotriva creștinilor din Nicomidia. El l-a prins pe Sfântul Zotic la un loc numit Carpe. El i-a răstignit pe ucenicii Sfântului Zotic, iar pe însuși Zotic l-a adus la Nicomidia, unde îi adusese prinși și pe Agatonic, Princeps, Teoprepie, Achindin, Severianus, Zeno și mulți alții. Legați și cu pază mare, ei au fost duși cu toții la Bizanț [Constantinopol]. Sfinții Zotic, Teoprepie și Achindin au murit în timpul acestui marș forțat, din pricina rănilor și epuizării. Severianus a fost omorât lângă Calcedon. Agatonic și ceilalți au fost duși la Silybria, în Tracia. Acolo, după ce au fost din nou torturați bestial înaintea împăratului, au fost omorâți prin decapitare. Sufletele lor s-au î...

 

 

  ​Un tânăr frate l-a întrebat pe un bătrân duhovnic: — Părinte, de ce unii oameni vorbesc atât de mult despre credință, dar viața lor rămâne neschimbată, în timp ce alții tacă și transmit atâta pace? ​Bătrânul l-a dus pe frate în grădina mănăstirii, unde înfloreau mai mulți trandafiri și se aflau câțiva stupi de albine. — Vezi tu albinele acestea?, a întrebat duhovnicul. Ele nu fac zgomot ca să spună tuturor cât de dulce este mierea. Nu țin cuvântări despre frumusețea florilor și nici nu își strigă osteneala. Ele pur și simplu zboară în tăcere, culeg ce este bun și lasă în urma lor rodul. Omul care gustă din miere știe îndată munca lor, fără să fi auzit vreun cuvânt. ​Părintele s-a întors apoi către tânăr și a adăugat: — Așa este și cu viața duhovnicească. Cuvintele multe fără fapte sunt ca un clopot de bronz care sună tare, dar rămâne gol pe dinăuntru. Credința adevărată nu are nevoie de trâmbițe, ci de o inimă smerită. Când omul poartă în sine Duhul Sfânt, bunătatea, răbda...