REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, miluiește-ne pre noi. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Tatăl nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se...

  ​Sfântul Nifon II, Patriarhul Constantinopolului, era din Peloponez. Părinții săi se numeau Manuil și Maria, iar el a fost numit Nicolae la Sfântul Botez. Mai târziu, a fost tuns monah la Epidauros, primind noul nume Nifon. ​După moartea Bătrânului său Antonie, a mers la Muntele Athos, unde s-a ocupat cu copierea cărților. După aceea, a fost ales Mitropolit de Tesalonic. În 1486 a ocupat tronul Patriarhal al Constantinopolului. ​Exilat în 1488, Sfântul a mers la Sfântul Munte, mai întâi la Mănăstirea Vatoped, și apoi la mănăstirea Sfântului Ioan Înaintemergătorul (Dionisiu). Și-a ascuns rangul și a ocupat poziția cea mai de jos. Prin providența lui Dumnezeu, rangul său a fost dezvăluit fraților mănăstirii. Odată, când Sfântul se întorcea din pădure unde mersese după lemne de foc, toți frații au ieșit să-l întâmpine, salutându-l ca Patriarh. Dar chiar și după aceasta, Sfântul a continuat să împartă diferite sarcini cu frații. ​În total, a slujit de trei ori ca Patriarh al Cons...

 Stimați cititori, urmăritori și posibili noi urmăritori ai publicației Revista Viața Spirituală de pe toate rețelele noastre sociale și de pe site-ul revistei noastre, ​Vă anunțăm încetarea parteneriatului de promovare dintre revista noastră și domnul Nicușor Meiroșu, în vederea promovării grupului de WhatsApp numit „Vârcolacii Anonimi”. ​Cu acest prilej, vă anunțăm că și poza de la profilul de WhatsApp al numărului redacției noastre a revenit la normal. ​Vă mulțumim pentru înțelegere!

 

 

  ​A fost odată un temnicer roman pe nume Ipolit, un om aspru, deprins să vadă zilnic suferință, lanțuri și deznădejde. În grija sa fusese dat un creștin numit Lavrentie, trimis de eparhul cetății pentru a fi cercetat și silit să predau vistieriile Bisericii. Ipolit se aștepta să găsească în temniță un om doborât de frica morții, însă a aflat o privire plină de pace și o inimă din care izvorâa o lumină neînțeleasă. ​Pe când zăceau în întuneric, un alt întemnițat, orbul Luchilie, plângea cu amar din pricina întunericului ce-i cuprinsese ochii. Sfântul Lavrentie, făcând semnul Sfintei Cruci și chemând Numele Domnului Iisus Hristos, i-a dăruit orbului nu doar vederea ochilor trupești, ci și lumina Botezului. Uimit de această minune, Ipolit l-a întrebat pe Lavrentie despre vistieriile Bisericii. Mucenicul i-a făgăduit că, dacă va crede din toată inima în Hristos, Dumnezeu îi va descoperi bogății nemăsurate și viața cea veșnică. ​Mergând în casa sa, Ipolit s-a botezat împreună cu toț...

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

  17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții! 18 De vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte de voi M'a urât. 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v'am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M'au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M'a trimis. 22 De n'aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n'ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăște pe Mine Îl urăște pe Tatăl Meu. 24 De n'aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au și văzut și M'au urât - și pe Mine, și pe Tatăl Meu, 25 dar aceasta, pentru a se plini...

  1 Tu deci, fiul meu, întărește-te în harul care este în Hristos Iisus; 2 și cele ce-ai auzit de la mine în fața multor martori, pe acestea încredințează-le unor oameni credincioși care vor fi destoinici să-i învețe și pe alții. 3 Ia-ți partea ta de suferință, ca un bun ostaș al lui Hristos Iisus. 4 Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții dacă vrea să-i placă celui ce l-a adus în oaste; 5 iar dacă cineva ia parte la luptele atletice, nu e încununat dacă nu s'a luptat după legile acestora. 6 Plugarul care se ostenește trebuie să fie cel dintâi care să mănânce din roade. 7 Înțelege ceea ce-ți spun, căci Domnul îți va da pricepere în toate. 8 Adu-ți aminte de Iisus Hristos Cel înviat din morți, din seminția lui David, după Evanghelia mea a 9 pentru care sufăr până la a fi legat în lanțuri ca un făcător de rele; dar cuvântul lui Dumnezeu nu e legat. 10 De aceea pe toate le rabd de dragul celor aleși, pentru ca și ei să aibă parte de mântuirea cea întru Hristos Iisus, cu sla...

  Troparul Sfântului Mucenic Lavrentie Arhidiaconul, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Lavrentie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe voievozii cei tari... Stih: Sfinte Mucenice Lavrentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î n Grădina Desfătării ca un ostaș al lui Hristos după vrednicie desfătându-te și împreună dănțuind cu puterile cele îngerești, roagă să mi se dea strălucire purtătoare de lumină mie, celui ce te laud pe tine, Fericite Lavrentie. Stih: Sfinte Mucenice Lavrentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. I ntrând în luptele muceniciei celei cinstite, pătimitor purtător de biruință te-ai arătat cu tăria sufletului, Sfinte Lavrentie. Pentru aceea, cu cununa dreptății, cu buna cuviință și cu diadema biruin...

Glasul 4 Mucenicul Tău, Doamne, Lavrentie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​După războiul romanilor cu perșii, Deciu împăratul s-a întors în Roma cu biruință și cu dănțuire. Atunci preasfințitul Sixt, papa Romei, cu clerul său, a fost prins de Valerian, eparhul Romei, și închis în temnița poporului. Sixt era din Atena, de neam grecesc, și a fost mai întâi filosof, apoi ucenic al lui Hristos; și mergând la Roma, a fost de bună trebuință Bisericii lui Hristos; pe de o parte, pentru înțelepciunea sa, iar pe de alta, pentru viața sa cea îmbunătățită. Apoi, după o vreme oarecare, a fost ridicat la treptele rânduielilor bisericești; căci, fiind ucis pentru Hristos preasfințitul Ștefan, papa Romei, Sfântul Sixt a fost ridicat la scaun în locul lui, ca la o moarte sigură, pentru că în acele vremi nu era vreun papă, pe care să-l fi ocolit paharul pătimirii. ​Deci Sfântul Sixt, șezând în temnița din Roma cu clericii și cu ceilalți creștini, au fost munciți pentru Hristos doi boieri persani, anume Avdon și Senis, pe care Deciu îi adusese cu el legați ca pe niște...

  ​După ce a fost ucis papa Ștefan (vezi pomenirea la 2 august), în locul său a fost ridicat în scaun Sixt, care din naștere era atenian. Mai înainte Sixt fusese filosof, dar mai după aceea el s-a convertit la creștinism. Timpul istoric de care ne este vorba acum a fost unul în care papii Romei erau omorâți unul după altul, ca niște oi de junghiere: a fi numit Papă al Romei însemna să mergi din capul locului la moarte. Împăratul Decius luase hotărârea să extermine creștinismul. Papa Sixt a fost repede adus la judecată, împreună cu doi dintre diaconii săi: Felicissimus și Agapitus. Pe când cei trei erau înșfăcați și îmbrânciți către temniță, Arhidiaconul Lavrentie a zis către Sfântul Papă Sixt: „Unde mergi, Părinte, fără fiul tău? Unde grăbești, Preasfințite, fără al tău arhidiacon?" Sfântul Sixt l-a mângâiat pe fiul său duhovnicesc și al său arhidiacon Lavrentie, prorocindu-i că va suferi chinuri mai mari decât el pentru dragostea lui Hristos, care vor fi în scurtă vreme. Cu...

Sfântul Mucenic Ipolit se numără între acei martori ai lui Hristos care nu s-au născut în credință, ci au ajuns la ea printr-o întoarcere adâncă și cutremurătoare a inimii. Viața lui este mărturie că Dumnezeu poate schimba nu doar pe cel slab, ci chiar pe cel ce stă împotriva Sa. Acest sfânt a trăit în vremurile vechilor prigoane ale Bisericii, când credincioșii erau urmăriți, judecați și osândiți pentru numele lui Hristos. Ipolit era ostaș roman, rânduit să păzească pe cei întemnițați pentru credință. Prin această slujire, el a venit în contact direct cu mucenicii, nu ca prieten, ci ca paznic și, la început, ca om al stăpânirii păgâne. În acea vreme, i-a fost dat să păzească pe Sfântul Arhidiacon Laurențiu. Văzând răbdarea acestuia în chinuri, liniștea lui în fața morții și credința neclintită cu care mărturisea pe Hristos, sufletul lui Ipolit a început să se schimbe. Nu cuvintele multe l-au convins, ci viața vie a unui om care trăia deja ca și cum moartea nu mai avea putere asupr...