REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

​În cetatea Tirului era un bărbat de neam mare, cu numele Urban, care avea stăpînirea ighemoniei. El avea o fiică, fecioară tînără, care din anii tinereții sale a cunoscut pe Dumnezeu, Ziditorul său, punîndu-și sufletul pentru El și răbdînd cu bărbăție multe munci cumplite. Cînd s-a născut aceasta, părinții i-au pus numele Hristina și aceasta nu după înțelepciunea elinească, ci după purtarea de grijă a lui Dumnezeu; căci singur numele acela însemna mai înainte, oarecare proorocie. Această fecioară, venind în vîrstă, avea să fie creștină și roabă, mireasă și muceniță a lui Hristos. Ea, de la vîrsta de unsprezece ani, și-a arătat frumusețea feței ei celei minunate, căci nu era între fecioare vreuna, care să semene cu ea la frumusețe. Deci, vrînd tatăl ei ca să o păzească de vederea omenească, i-a rînduit petrecerea ei în palatul cel mai înalt, dîndu-i slugile cele mai bune. ​El, ducîndu-i zeii săi cei de aur și de argint, i-a poruncit să se închine lor și în toate zilele să le aducă je...

  ​Sfânta Hristina a fost din cetatea Tirului, pe vremea împărăției lui Septimiu Sever (193-211), fiică a unui general, Urban, care trăia cu familia în palatul său. Ca unul ce rânduise că fiica lui, Hristina, să slujească de-a pururea în templul zeilor păgâni, Urban i-a dăruit, ca locuința fiicei sale, împreună cu slugile ei de credință, cel mai înalt turn al palatului său, așezați acolo și zeii săi din aur și din argint, împodobiți cu multe podoabe, ca, zilnic, să le poată aduce jertfe și rugăciuni. Dar, fecioară, suflet curat, privind în fiecare noapte cerul înstelat, a înțeles că idolii cei neînsuflețiți și făcuți de oameni, nu au nici o putere, ci Acela, Care a făcut și ține toate, Acela este Dumnezeu cel adevărat. Ascultând, deci, de glasul inimii sale, Hristina a sfărâmat idolii cei neînsuflețiți, dăruind, prin slugile sale, sfărâmăturile, săracilor. ​Grozavă a fost clipa când tatăl ei a aflat de sfărâmarea idolilor. Mânia lui n-a mai cunoscut margini când, la întrebările s...

  S lăvita muceniță, fecioara Hristina, M ireasă aleasă a lui Hristos, D ușman cel mai mare vieții ei P e tatăl ei l-a avut, C el care a străpuns-o cu ascuțișuri de fier. «fiică a mea nu te voi mai numi!» A stfel grăi tatăl, iar fiica răspunse: “Eu pe tine nu te urăsc, d eși eu lui Hristos mă-nchin, I ar tu lui Satan. Î n tine eu nu văd nici tată, nici prieten. T u nu mă mai chemi fiică, iar eu bucuroasă sunt. D omnul mi-e mie tată, El e dulceața mea!" R ăcnind ca o fiară, tatăl poruncește S lugilor lui torturarea fiicei. A ceștia o zgârie cu unghii de fier. C arnea trupului cade fâșii la picioarele muceniței, R ană după rană, fără loc sănătos. C u mâna ei mucenița bucată din trup își ia Ș i cu ea lovește pe tată în necurata lui față: «Mănâncă, Urbane, mănâncătorule de carne, M ănâncă, păgâne, al fiicei tale trup!» Î n acea noapte Urban sufleul și a dat, Ș i-n iad și l-a unit cu al Satanei. H ristina a chinuit și sângele și a vărsat, B iruitoare ieșind a...

  ​Hristina s-a născut în cetatea Tirului. Ea fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acelei cetăți, și închinătorul la idoli. Nu se cunoaște cauza sau împrejurarea prin care părinții cei păgâni au dat acest nume fiicei lor, însă el a conținut în sine taina vieții copilului, care avea să devină o mare următoare și muceniță a lui Hristos. Până la vârsta de unsprezece ani Hristina nu a cunoscut nimic despre credința creștinilor. Când a ajuns la această vârstă însă, tatăl ei a închis-o să locuiască într-un turn foarte înalt, în scopul de a o proteja de ochii lumii, deoarece Hristina era neobișnuit de frumoasă. Planul tatălui era să o țină pe fiica lui în acel turn până avea să împlinească vârsta deplină a majoratului. El a înzestrat-o în acel turn cu toate cele de trebuință și cu tot confortul: slugi, obiecte de aur și argint, idoli cărora să li se închine și să le aducă jertfe în fiecare zi. Cu toate acestea, sufletul Hristinei se simțea trist în atmosfera izolată și ido...

  ​Mucenița Hristina a trăit în secolul al III-lea. S-a născut într-o familie bogată, iar tatăl ei era guvernator al Tirului. La vârsta de 11 ani, fata era excepțional de frumoasă, și mulți voiau să se căsătorească cu ea. Tatăl Hristinei, totuși, preconiza că fiica sa ar trebui să devină preoteasă păgână. În acest scop, a plasat-o într-o locuință specială unde pusese mulți idoli de aur și argint și i-a poruncit fiicei sale să ardă tămâie înaintea lor. Două slujitoare o îngrijeau pe Hristina. ​În singurătatea ei, Hristina a început să se întrebe cine a creat această lume frumoasă. Din camera ei era încântată de stelele cerului și se întorcea constant la gândul despre Creatorul întregii lumi. Era convinsă că idolii fără glas și neînsuflețiți din camera ei nu puteau crea nimic, deoarece ei înșiși erau creați de mâini omenești. A început să se roage Singurului Dumnezeu cu lacrimi, rugându-L să I Se descopere. Sufletul ei ardea de dragoste pentru Dumnezeul Necunoscut și și-a intensifi...

  ​În căutarea reperelor duhovnicești și a hranei pentru suflet, vă aducem în atenție un profund cuvânt de învățătură transmis de un părinte de la Mănăstirea „Sfântul Apostol Filip” (localitatea Poarta Albă, județul Constanța), oferit cu dragoste colegului nostru, Alexandru Ispas , istoric și filozof. ​Savoarea și adâncimea acestei povațe ne îndeamnă pe toți la o meditație sinceră asupra stării noastre lăuntrice: ​ „Hristos să ne vindece ca pe slăbănogul de ieri, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale tuturor Sfinților și ale tuturor viilor mai buni ca noi. ​ Există și o paralizie a sufletului. Aceasta vine din păcate, care, repetate, ajung patimi. 99,99% din oameni bolesc de paralizia sufletească. Adică inima omului nu Iubește continuu pe Hristos prin rugăciune și gânduri bune. ​ Lenea, uitarea și neștiința sunt cei trei uriași cu care se luptă inima omului. Care i-a biruit a dobândit Învierea sufletului înainte de cea a trupului — pe care o vor avea toți oamenii, ...

 

  ​Un om bătrân și sărac venea în fiecare duminică la o mică biserică din marginea orașului. Din puținul pe care îl agonisea din munca mâinilor sale, lăsa de fiecare dată o jumătate de copeică în cutia milosteniei, destinată orfanilor și celor aflați în suferință. ​Într-o zi, un alt închinător, văzând bănuțul modest pus de bătrân, l-a întrebat: — Moșule, de ce te ostenești să pui o jumătate de copeică? Ce ajutor mare poate aduce o monedă atât de mică celor necăjiți? ​Bătrânul i-a răspuns cu blândețe: — Fiule, eu nu dau banul acesta oamenilor, ci îl pun în mâna Maicii Domnului. Când milostenia este făcută din inimă curată și cu dragoste, chiar și jumătatea de copeică cântărește cât o comoară înaintea Cerului. ​Ani mai târziu, când biserica a fost mistuită de un incendiu violent provocat de un fulger, icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” a fost găsită pe podea, nepătată de fum și de flăcări. Pe suprafața ei erau lipite 12 monede mici de jumătate de copeică — ...

  Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: “Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.” Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, c...

  24 Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 25 Fiindcă cel ce va vrea să-și scape viața, O va pierde; dar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, O va afla. g 26 Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, dar sufletul și-l va păgubi? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevăr vă grăiesc: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul Omului venind întru împărăția Sa“.

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 18, 4) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 28 Dar dacă cineva vă va spune: Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu mâncați, din pricina celui ce v'a spus și pe temei de conștiință - 29 dar conștiința, zic eu, nu a ta, ci a celuilalt; căci de ce să fie libertatea mea judecată de o altă conștiință l ? 30 Dacă eu sunt părtaș întru a da mulțumire m , de ce să fiu defăimat pentru ceea ce mulțumesc? 31 Așa că: ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți. 32 Nu le fiți poticnire nici Iudeilor, nici Elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, 33 așa cum și eu tuturor le plac întru toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulți, pentru ca ei să se mântuiască. 1 Fiți următori ai mei, așa cum și eu sunt al lui Hristos a . 2 Fraților, vă laud că'ntru toate vă aduceți aminte ...

  Glasul 6 Plinind rânduiala cea... C a un arhiereu ai adus jertfa, părinte și mai pe urmă jertfă vie te-ai adus pe tine însuți pentru Hristos Dumnezeu, mărturisind după lege, întărindu-te de la îngeri și moartea voind, fiind împreună cu cei ce-ți grăiesc ție: vino, Sfinte Mucenice Foca, cu noi și nimeni împotriva noastră.  

  Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Foca, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii cu picioare neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R azele de lumină ale Dumnezeieștii Pronii celei mai presus de ființă te-au luminat, mărite, chiar de la nașterea ta.Pentru aceea te-au arătat luminător prealuminat până la marginile pământului, Fericite Mucenice Foca. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D in prunc...

  Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  ​Sfîntul Mucenic Foca este unul din cei patru Foca pomeniți de sinaxar. El a trăit în Sinope, în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele bune și cu petrecere neprihănită. Cînd a fost adus la eparhul African și întrebat de acesta, el a mărturisit cu îndrăzneală credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci eparhul African hulind pe Hristos și chinuind pe sfîntul mucenic, s-a făcut cutremur mare și fără de veste, căzînd el împreună cu slujitorii lui, au rămas fără suflare. Văzînd femeia lui această minune, s-a înfricoșat și a rugat pe sfîntul, care l-a înviat. ​După aceea, l-au dus la împăratul Traian și, mărturisind pe Hristos, a fost spînzurat strujit, și apoi băgat în var. Fiind pus într-o baie foarte fierbinte, și astfel rugîndu-se, și-a dat sufletul în mîna lui Dumnezeu. ​ Listă Bibliografică ​ Biblia sau Sfânta Scriptură (Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă). ​ Proloagele de la Ohrida , Sfântul Nicolae Velimirovici , Editura Egumenița. ​ Si...

  C um Te vom numi pe Tine, Fecioară, Ceea Ce ce pe robii Tăi cei cuprinși de mâhnire îi ridici la lumina izbăvirii și picuri în suflete untdelemnul milostivirii spre înecarea durerilor celor de multe feluri? Nu ne părăsi în ceasul necazurilor și mai cu seamă când norii grei ai deznădăjduirii se ivesc pe bolta inimii noastre. Cu ale Tale stăruitoare rugăciuni dobândește iertare păcatelor noastre și ne întărește pe piatra credinței. Primește din nevrednicele noastre mâini flori de cuvinte mulțumitoare și ne împărtășește de mireasma pocăinței celei mântuitoare. C a Una Ce ești Bucuria creștinilor, cercetează și sufletul meu cel cuprins de lanțurile întristării și îl călăuzește către izvorul dumnezeieștii liniștiri. Adapă-l din apa pocăinței și îl curățește de toată răutatea, ca să aducă roade de fapte bună și să se izbăvească de focul cel veșnic. B ucuria celor necăjiți ești cu adevărat, căci numai Tu iei în mâinile Tale de Maică durerile noastre și ai putere a ridica din adâncul...

  ​Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg este prăznuită pe 23 iulie. ​Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 1888, în orașul Sankt-Petersburg, atunci când un fulger a lovit biserica în care se afla icoana Fecioarei Maria. Imediat biserica a fost cuprinsă de flăcări și a ars în totalitate. După stingerea incendiului, icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” a fost găsită neatinsă de flăcări, pe podea, cu 12 monede mici (de jumătate de copeică) lipite de ea. ​Se crede că monedele lipite de icoana Maicii Domnului provin din cutia în care se strângeau bănuții pentru ajutorarea săracilor care veneau duminica la biserică. ​În anul 1898 a fost rezidită o nouă biserică pe locul celei mistuite de flăcări. ​În icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită stând în picioare, printre florile din Rai, cu brațele deschis...

​Icoana Maicii Domnului de la Poceaev (Poceaevskaia) este prăznuită pe 23 iulie, pe 8 septembrie și în vinerea din Săptămâna Luminată. ​Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Lavrei Poceaev, Ucraina. Icoana este renumită în toată lumea slavă, fiind cinstită ca făcătoare de minuni în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria și alte locuri. Alături de creștinii ortodocși vin și oameni de alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Poceaevskaia”. ​Lavra Poceaev, un bastion vechi al Ortodoxiei, adăpostește de aproximativ 400 de ani icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Mutarea icoanei Născătoarei de Dumnezeu la Mănăstirea Poceaev este prăznuită pe 8 septembrie. Minunile săvârșite înaintea Sfintei Icoane a Maicii Domnului sunt numeroase și sunt mărturisite în registrele pe care mănăstirea le ține, cu explicațiile detaliate (și semnăturile) făcute de credincioși care prin rugăciune au dobândit...