REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​În tradiția creștin ortodoxă, sâmbăta este prin excelență ziua dedicată pomenirii celor adormiți, o zi de profundă comuniune spirituală între Biserica Luptătoare (cei de pe pământ) și Biserica Triumfătoare (cei plecați la Domnul). Printre toate sâmbetele de pomenire din cursul anului liturgic, Sâmbăta Morților dinaintea Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt – cunoscută în popor sub denumirea de Moșii de Vară – ocupă un loc cu totul deosebit. ​Această rânduială ne amintește că dragostea creștină nu piere niciodată și trece dincolo de granițele mormântului. Prin rugăciunile Bisericii, prin Sfânta Liturghie și prin milostivirile făcute în numele celor adormiți, noi cerem milostivirea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor și așezarea sufletelor lor în corturile drepților, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin. ​Legenda creștină a celor trei Moși: Iubire, Bucurie și Bunăstare ​Pe lângă rânduiala strict liturgică a Bisericii, evlavia populară românească a îmbrăcat ...

   

  18 Așa cum Tu M'ai trimis pe Mine în lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în lume; 19 și de dragul lor Mă sfințesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. 20 Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci și pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, 21 pentru ca toți să fie una; așa cum Tu, Părinte, ești întru Mine și Eu întru Tine, tot astfel și ei să fie una întru Noi, ca lumea să creadă că Tu M'ai trimis. 22 Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una, așa cum una suntem Noi. 23 Eu întru ei și Tu întru Mine, pentru ca ei să fie desăvârșiți întru una; și să cunoască lumea că Tu M'ai trimis și că i-ai iubit pe ei așa cum M'ai iubit pe Mine. 24 Părinte, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și cei pe care Mi i-ai dat, ca să-Mi vadă slava pe care Tu Mi-ai dat-o; pentru că Tu M'ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. 25 Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia ...

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 98, 5) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 1 Iar după ce s'a hotărât să plecăm a pe mare spre Italia, pe Pavel și pe alți câțiva înlănțuiți i-au dat în primire unui sutaș cu numele Iuliu, din cohorta Augusta. 2 Și urcându-ne într'o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat, cu noi fiind Aristarh, macedonean din Tesalonic b . 3 Și a doua zi am ajuns la Sidon. Și Iuliu s'a purtat omenește cu Pavel și i-a îngăduit să se ducă la prieteni ca să primească îngrijire. 4 Și plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă. 5 Și dac'am străbătut Marea Ciliciei și a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei c . 6 Și acolo a găsit sutașul o corabie din Alexandria care naviga spre Italia și ne-a suit în ea. 7 Și după ...

 

      Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitor al sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta în această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai luat moarte pe cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe și cu fărădelegile mele cele rele. Pentru aceea, mă rog bunătății Tale celei nemărginite ca să mă faci și pe mine părtaș sfintelor Tale patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc să câștig și eu, asememea Ție, precum Tu, Cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii iudei. Drept aceea, întărește-mă, Doamne, ca de astăzi înainte să pot ridica cu bucurie crucea Ta, cu deplină pocăință, întristarea morții Tale să o simt precum au simțit-o preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei. Și-mi înviază simțirile mele cele sufletești, ca să cunoască moartea Ta, precum a...

  ​În marea rânduială a anului liturgic ortodox, odovania (sfârșitul sau încheierea) unui praznic împărătesc reprezintă momentul de culme și de adâncă meditație asupra tainei sărbătorite timp de mai multe zile. Astăzi, Biserica prăznuiește Odovania Înălțării Domnului, zi în care retrăim întreaga măreție a ridicării la ceruri a Mântuitorului Iisus Hristos și a așezării Sale de-a dreapta Tatălui, întru slavă. ​Timp de nouă zile, inimile credincioșilor au vibrat la auzul salutului pascal și al cântărilor de biruință. La odovanie, slujba rânduită de Sfinții Părinți se săvârșește aproape identic cu cea din însăși ziua praznicului, amintindu-ne că această taină nu aparține doar trecutului, ci este o realitate prezentă, vie și lucrătoare în viața fiecărui creștin. ​Înălțarea Domnului nu înseamnă o despărțire a lui Hristos de oameni, ci o transfigurare a prezenței Sale în lume. Suindu-Se la ceruri, El a luat cu Sine firea noastră omenească, curățită și proslăvită prin Jertfă și Înviere,...

 

  ​Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” este prăznuită pe 7 martie, 29 mai și în joia de după Duminica Tuturor Sfinților. ​Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor vor primi bucurie veșnică prin mine”. ​Maica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer ajutorul. ​Deși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi m...

 

  23 Și în ziua aceea nu Mă veți mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. 24 Până acum nimic n'ați cerut în numele Meu; cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 25 Pe acestea vi le-am grăit în pilde. Va veni ceasul când nu vă voi mai grăi în pilde, ci deschis vă voi vesti despre Tatăl. 26 În ziua aceea veți cere în numele Meu; și nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, 27 de vreme ce Însuși Tatăl vă iubește, pentru că voi M'ați iubit pe Mine și ați crezut că Eu de la Dumnezeu am ieșit. 28 Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și Mă duc la Tatăl“. 29 Zis-au ucenicii Săi: „Iată că acum grăiești lămurit și nu spui nici o pildă; 30 acum știm că Tu pe toate le știi și nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că de la Dumnezeu ai ieșit“. 31 Iisus le-a răspuns: „Credeți acum? 32 Iată, vine ceasul - și a și venit - ca voi să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mi...

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 18, 4) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 13 Și după ce au trecut câteva zile, regele Agrippa și Berenice d au sosit la Cezareea ca să-l salute pe Festus. 14 Și rămânând acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel, zicând: „Este aici un bărbat pe care Felix l-a lăsat închis, 15 asupra căruia, când am fost eu în Ierusalim, arhiereii și bătrânii Iudeilor mi s'au rostit cerându-i osândirea. 16 Eu le-am răspuns că Romanii nu au obiceiul să-l dea pe vreun om plocon e , înainte ca învinuitul să-i aibă de față pe pârâșii săi și să aibă putința să se apere de învinuire. 17 Deci, după ce s'au adunat ei, și nefăcând eu nici o amânare, am stat pe scaunul de judecată și am poruncit să fie adus bărbatul. 18 Dar când pârâșii s'au ridicat, nu au adus împotrivă-i nici o vină din cele pe care le bănuiam eu, ...

  ​În vremurile de demult, când cetatea Niceea se afla sub un asediu cumplit, frica și deznădejdea cuprinseseră inimile multora. Printre soldații care apărau cetatea se afla și Constantin, un bărbat a cărui inimă se împietrise din cauza asprimii războiului și a slabei credințe. ​În vâltoarea atacurilor, intrând într-un locaș de rugăciune, Constantin a văzut o icoană minunată a Născătoarei de Dumnezeu. În loc să ceară ajutorul și ocrotirea Maicii Luminii în acele clipe de cumpănă, orbit de mânie și necredință, a luat o piatră grea și a aruncat-o cu putere în chipul cel sfânt, începând apoi să calce icoana în picioare. ​Păcatul profanării nu a rămas însă ascuns. În acea noapte, pe când soldatul dormea, Preasfânta Fecioară Maria i s-a arătat în vis, învăluită într-o lumină tristă, dar plină de maiestate. Cu o voce blândă, dar cutremurătoare, Maica Domnului i-a spus: „M-ai insultat foarte grav, Constantin, iar fapta ta necugetată îți va aduce moartea în ziua ce urmează.” ​Speriat, ...

  Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu Tatal, care in ziua de astazi ai luat Cina cea de pe urma, cu ucenicii Tai, si cu mare umilinta ai spalat picioarele lor, si ale ucenicului care Te-a vandut! Apoi, luand paine si vin in mainile Tale Cele Sfinte si binecuvantandu-le cu puterea Ta cea Dumnezeiasca, le-ai facut insusi Trupul si Sangele Tau, cu care i-ai impartasit zicand: 'Luati, mancati si beti, ca acestea sant Trupul si Sangele Meu, pentru ca sa se ierte pacatele voastre.' Cela ce tot in ziua aceasta Te-ai inaltat la cer si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatalui Tau, sa imparatesti impreuna cu El in veci, ca Unul-Nascut Fiul Sau preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugaciunile ucenicilor Tai, iarta pacatele noastre, ale tuturor, ale celor vii si ale celor raposati. Da-mi, Doamne, lacrimi fierbinti, ca sa-mi plang pacatele. Darul Tau cel curatitor, care a spalat picioarele ucenicilor Tai, sa spele si sa curateasca inima si sufletul meu, ca asa, cu vrednici...

  Glasul 8 Apărătoare Doamnă... S trălucind cu lumina faptelor tale, te-ai făcut moștenitor scaunului celui apostolesc, preacuvioase Nichita și ca un soare ai luminat turma ta, părinte, umplând pe toți de dumnezeieștile învățături. Pentru aceasta strigăm Ție: Bucură-te înfrumusețarea Calcedonului.

  Troparul Sfântului Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului, glasul al 4-lea: Î ndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. L uminându-te cu vărsarea luminii celei dumnezeiești, luminezi pe cei ce cu credință săvârșesc adormirea ta cea purtătoare de lumină. Stih: Sfinte Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P rin lucrările cele arătătoare de lumină te-ai arătat plin de lumină, luminând pe cei ce sunt în noaptea celor cumplite și i-ai îndreptat cu duhul către lumina cea cerească, Sfințite Părinte Nichita. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. P rimind în locul ostenelilor și durerilor tale ...

  Glasul 4 Î ndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  C uviosul părintele nostru Nichita iubea din tinerețe pe Hristos. El s-a lepădat de lume și de toate cele din lume și, plăcînd lui Dumnezeu prin viața îmbunătățită, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Calcedonului. Ca arhiepiscop, stătea ca o făclie în sfeșnic, cu care a luminat lumea și a împodobit Biserica lui Hristos. Și era foarte milostiv spre săraci, că hrănea pe cei flămînzi, îmbrăca pe cei goi, primea și odihnea pe cei străini. El era tatăl sărmanilor, apărătorul văduvelor și izbăvitorul năpăstuiților. Î n vremea eresului luptătorilor de icoane de pe vremea împărăției lui Leon Armeanul, Sfîntul Ierarh Nichita s-a arătat mărturisitor al lui Hristos, de vreme ce s-a nevoit mult împotriva credinței celei rele, mustrînd și lepădînd dogmele cele necredincioase, apoi, învățînd și sfătuind cu dreaptă credință a se închina icoanei lui Hristos, a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și a tuturor sfinților. El a pătimit mult pentru dreapta credință de la împăratul cel răucredincio...

  ​Acesta încă din tinerețile lui s-a lepădat de toată deșertăciunea lumii și s-a retras în viața cea monahicească plină de nevoințe duhovnicești și trupești. Strălucind precum soarele în virtuți, el a fost ridicat pe tronul de arhipăstor al Calcedonului. ​Ca episcop, mare a fost milostenia lui față de necăjiții vieții și mare grija lui pentru soarta orfanilor, a văduvelor și a săracilor. ​Când răul Leon Armeanul a urcat pe tronul imperial de la Constantinopol și a început prigoana împotriva cinstirii sfintelor icoane, Nichita a stat cu curaj împotriva lui, vădindu-l de păcat, explicând ce înseamnă sfintele icoane și arătând cât de mare și de sfântă este cinstirea lor. ​Pentru aceasta el a îndurat toate umilirile, toate calomniile și falsele încriminări și temniță grea. El la urmă a fost aruncat în surghiun pentru mărturisirea credinței lui, unde prin multe chinuri și nevoințe s-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu spre a primi cununa slavei în Împărăția Lui cea Sfântă. ​ Sursă: ...

  ​ Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfântul Nichita, Episcopul Calcedonului, a trăit în a doua jumătate a secolului al VIII-lea. Pentru viața sa bineplăcută lui Dumnezeu, a fost hirotonit Episcop al Calcedonului. ​Sfântul Nichita s-a remarcat prin caritatea sa, ajutându-i întotdeauna pe săraci, găzduindu-i pe călători în casa sa, îngrijindu-se de orfani și văduve și mijlocind pentru cei nedreptățiți. S-a arătat a fi un adevărat tată al sărmanilor și apărător al celor aflați în suferință. ​În timpul domniei iconoclastului Leon Armeanul (813-820), Sfântul Nichita a denunțat cu curaj erezia iconoclastă și și-a îndemnat turma să cinstească sfintele icoane ale lui Hristos, ale Născătoarei de Dumnezeu și ale sfinților. Sfântul Nichita a îndurat multe suferințe din partea nelegiuitului împărat și a tovarășilor lui de aceeași părere. A fost supus la torturi, defăimări și, în cele din urmă, a fost trimis în exil pentru n...

  ​ Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Icoana Maicii Domnului din Niceea s-a arătat în cetatea Niceea din Asia Mică în anul 304, când cetatea era sub asediu. Unul dintre soldați, al cărui nume era Constantin, a văzut Icoana Născătoarei de Dumnezeu și a aruncat o piatră în ea. Apoi a început să o calce în picioare. În acea noapte, Maica Domnului i-a apărut în vis soldatului care săvârșise acest sacrilegiu și a spus: „M-ai insultat foarte grav, și aceasta îți va aduce moartea." ​În ziua următoare, în timpul bătăliei, necredinciosul a fost lovit în cap cu o piatră și a căzut mort. ​Acest eveniment a fost menționat de Părinții Primului Sinod Ecumenic în 325, și au rânduit ca următorul imn, „Pântecele tău s-a făcut Sfântă Masă, care a ținut Pâinea Cerească. Cei ce se împărtășesc din ea nu vor muri, precum a spus Hrănitorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu." să fie cântat înaintea Icoanei Maicii Domnului din Niceea....

  ​ Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în Rusia Mică în jurul anului 1690 și a fost crescut în evlavie și dragoste pentru Biserica lui Dumnezeu. Ajungând la vârsta maturității, a fost chemat la serviciul militar și a slujit ca simplu soldat în armata lui Petru I și a luat parte la Războiul Ruso-Turc. În timpul Campaniei Prut din 1711, el și alți soldați au fost capturați de tătari, care l-au predat comandantului cavaleriei turcești. Acesta și-a luat captivul rus acasă în Asia Mică, în satul Prokopion. ​Turcii au încercat să-i convertească pe soldații creștini la credința musulmană prin amenințări și lingușiri, dar cei care au rezistat au fost bătuți și torturați. Unii, din nefericire, s-au lepădat de Hristos și au devenit musulmani, sperând să-și îmbunătățească soarta. Sfântul Ioan nu a fost influențat de promisiunea desfătărilor pământești și a îndurat cu curaj umilința și...