Pe malul blând, de ape mângâiat, Din stâncă vie, dar în cer curat, Ocrotitor al cetății de sub deal, Tu stai veghetor, luceafăr pur și ideal.
O, Sfinte Dimitrie, părinte bun, La Țarigrad odată tu ai lăsat în drum O lume trecătoare, cu fală și cu lut, Și pe-ale Rugăciunii trepte ai urmat tăcut.
Apoi apele Argovei te-au adus, Un odor de mare preț de Sus, În inima Bucureștiului, cetate, Să fii liman de pace și de dreptate.
Imul Inimii în Lacrimă și Dor
O, Dimitrie, al nostru bun părinte, Primește ruga noastră caldă și fierbinte! Fii zid de apărare, fii candelă aprinsă, Și mântuirea noastră, în jertfă nepătrunsă!
De te-am chemat în vreme de noapte sau de zori, Tu ai trecut prin negură, prin nori, Și ai oprit furtuna, și ai adus liman Peste acest pământ iubit și binecuvântat de an.
Întinde-ți, Sfinte, mâna ta de ocrotire Peste atâta trudă, dureri și rătăcire, Și du a noastră tainică și slabă rugăciune La Tronul Slavei Sfinte, în veșnica minune.
Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda Data: 27 octombrie 2008, Orșova
Comentarii
Trimiteți un comentariu