Porfira și Bubele: Duminica Avertizării
:
Porfira și Bubele: Duminica Avertizării
În a Vremei toamnă, când Rusalii apun,
O Evanghelie ne-aduce-un bun
Avertisment limpede, cu glasul Lui Hristos,
Despre viața scurtă și veșnicul folos.
E Pilda unde-i faimă, și unde-i neștiut,
Despre cel ce-a avut, și cel ce n-a avut.
### I. Bogatul și Poarta
Pe-o parte stă Bogatul, în **porfiră** și vison,
Cu veselia-n casă, un zilnic maraton.
El nu-i osândit pentru marea-i avere,
Ci pentru că-n prisos, a fost stăpân de gheață și tăcere.
Uita că-n jurul mesei, ce-i dăruită-n dar,
Stau frații ce-s de foame și-așteaptă-un bun samar.
La poarta lui zăcea, în umbră și-n durere,
**Lazăr**, cel plin de bube, cu-o mută-ngenunghere.
Voia doar o fărâmitură, din risipa de la masă,
Dar inima Bogatului era rece și oarbă-n casă.
Și-n loc de ajutor, când bubele-l ardeau,
Veni-au doar potăi ce de milă îl lingeau.
### II. Marea Schimbare
Dar timpul lumii zboară, și clipa s-a sfârșit,
S-a stins cel sărac, a murit cel lipsit.
Pe Lazăr, îngerii, în brațe, l-au luat,
Și-n **Sânul lui Avraam**, în pace l-au așezat.
Acolo e răsplata pentru crucea răbdării,
Acolo e lumina, sfârșitul încercării.
Apoi muri și Bogatul, cu toată-a lui putere,
Dar nu l-a dus un înger, ci duhul de-ntunecime-l cere.
Și-n iad, în văpaie, când ochii și-a ridicat,
A văzut pe Lazăr de departe mângâiat.
### III. Prăpastia
— Părinte Avraame, strigă cu foc și chin,
Trimite pe Lazăr, să-mi ude vârful lin
Al limbii mele arse, căci sufăr fără margini!
Dar Avraam îi spune de legile astragii:
— **Fiule, adu-ți aminte!** Tu ai primit al tău bine,
Iar Lazăr, răul său; acum el se-mplinește, iar tu te-nchini.
Iar între noi și voi, e-o **prăpastie mare** pusă,
Căci fapta ta din lume, aici îți este dusă!
Acea prăpastie nu-i zid, nici spațiu-ntunecat,
Ci e **indiferența** din timpul cel trecut.
E zăvorul pe care Bogatul l-a zidit,
Când dragostea de aproapele nu L-a simțit!
### IV. Chemarea
Deci, frați iubiți, ascultați glasul cel din Cer:
Acum e clipa sfântă, să schimbăm al nostru mers!
Căci avem pe Prooroci și pe Moise toți,
Și-n Sfânta Evanghelie, toți suntem chemați:
Să dăm din al nostru prisos, fără să amânăm,
Ca nu cumva din Ceruri, să fim uitați și șterși din neam.
Amin! AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 5.112002

Comentarii
Trimiteți un comentariu