Porfira și Bubele: Duminica Avertizării


 :


 Porfira și Bubele: Duminica Avertizării 


În a Vremei toamnă, când Rusalii apun,

O Evanghelie ne-aduce-un bun

Avertisment limpede, cu glasul Lui Hristos,

Despre viața scurtă și veșnicul folos.


E Pilda unde-i faimă, și unde-i neștiut,

Despre cel ce-a avut, și cel ce n-a avut.


### I. Bogatul și Poarta


Pe-o parte stă Bogatul, în **porfiră** și vison,

Cu veselia-n casă, un zilnic maraton.

El nu-i osândit pentru marea-i avere,

Ci pentru că-n prisos, a fost stăpân de gheață și tăcere.

Uita că-n jurul mesei, ce-i dăruită-n dar,

Stau frații ce-s de foame și-așteaptă-un bun samar.


La poarta lui zăcea, în umbră și-n durere,

**Lazăr**, cel plin de bube, cu-o mută-ngenunghere.

Voia doar o fărâmitură, din risipa de la masă,

Dar inima Bogatului era rece și oarbă-n casă.

Și-n loc de ajutor, când bubele-l ardeau,

Veni-au doar potăi ce de milă îl lingeau.


### II. Marea Schimbare


Dar timpul lumii zboară, și clipa s-a sfârșit,

S-a stins cel sărac, a murit cel lipsit.

Pe Lazăr, îngerii, în brațe, l-au luat,

Și-n **Sânul lui Avraam**, în pace l-au așezat.

Acolo e răsplata pentru crucea răbdării,

Acolo e lumina, sfârșitul încercării.


Apoi muri și Bogatul, cu toată-a lui putere,

Dar nu l-a dus un înger, ci duhul de-ntunecime-l cere.

Și-n iad, în văpaie, când ochii și-a ridicat,

A văzut pe Lazăr de departe mângâiat.


### III. Prăpastia


— Părinte Avraame, strigă cu foc și chin,

Trimite pe Lazăr, să-mi ude vârful lin

Al limbii mele arse, căci sufăr fără margini!

Dar Avraam îi spune de legile astragii:


— **Fiule, adu-ți aminte!** Tu ai primit al tău bine,

Iar Lazăr, răul său; acum el se-mplinește, iar tu te-nchini.

Iar între noi și voi, e-o **prăpastie mare** pusă,

Căci fapta ta din lume, aici îți este dusă!


Acea prăpastie nu-i zid, nici spațiu-ntunecat,

Ci e **indiferența** din timpul cel trecut.

E zăvorul pe care Bogatul l-a zidit,

Când dragostea de aproapele nu L-a simțit!


### IV. Chemarea


Deci, frați iubiți, ascultați glasul cel din Cer:

Acum e clipa sfântă, să schimbăm al nostru mers!

Căci avem pe Prooroci și pe Moise toți,

Și-n Sfânta Evanghelie, toți suntem chemați:

Să dăm din al nostru prisos, fără să amânăm,

Ca nu cumva din Ceruri, să fim uitați și șterși din neam.


Amin! AUTOR: TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 5.112002

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta