Pomenirea Sfântului Preacuvios Ioanichie cel mare

 

Acest mare luminător duhovnicesc Ioanichie s-a născut în satul Marycata din provincia Bithynia, din tatăl Myritircius și maica Anastasia.
El de tânăr a fost păstor de oi. Pe când sta la paza turmelor lui, adesea se întâmpla să se retragă în singurătate și să stea la rugăciune ziua întreagă, însemnându-și turmele din cele patru laturi cu Semnul Sfintei Cruci, astfel încât ele să nu se împrăștie sau să se piardă.
Mai târziu, când a fost luat în slujba militară, el a dat dovadă de curaj uimitor, mai ales în războaiele cu bulgarii.
După ce a ieșit din serviciul militar el s-a retras în Muntele Olymp din Asia mică, unde s-a tuns monah și s-a închinat pe sine cu desăvârșire celor mai aspre nevoințe călugărești, întru care a petrecut până la sfârșitul său, ce a venit la adânci bătrâneți.
El a petrecut ca monah timp de cincizeci de ani, în locuri diferite. El a primit de la Dumnezeu har peste har și cu deosebire darul facerii de minuni. El a vindecat neputințele și bolile oamenilor, a scos afară demoni, a îmblânzit fiare sălbatice. El avea mai cu seamă putere asupra șerpilor veninoși, trecea pe apă ca pe uscat, se putea face nevăzut din fața oamenilor dacă așa dorea și vedea cele ce aveau să fie.
El a fost vestit prin smerenie și blândețe. La înfățișare și la statură el era ca un uriaș, era masiv și avea o mare forță fizică.
Sfântul Ioanichie cel mare a jucat un rol foarte activ în viața Bisericii lui Dumnezeu. În vremea controversei iconoclaste [a luptelor contra Sfintelor icoane] el mai întâi s-a înșelat oarecum, dar mai pe urmă a repudiat vederile iconoclaste și s-a făcut un zilot întru apărarea Sfintelor icoane.
El a fost mare prieten al Patriarhului Metodic al Constantinopolului. Sfântul Preacuvios Ioanichie cel mare a trăit până la vârsta de nouăzeci și patru de ani, săvârșindu-se cu pace către Domnul la anul 846.
El a fost mare făcător de minuni și în timpul vieții și după fericitul său sfârșit.