Pomenirea Sfântului Mucenic Orest

 

El a fost din cetatea Tyanei din Cappadocia. El a fost creștin din naștere, iar cu îndeletnicirea, medic. El a fost schingiuit bestial de un anume eparh netrebnic, pe nume Maximus, în vremea împărăției lui Dioclețian.
Sfătuindu-l cu obrăznicie Maximus pe Orest să se lepede de Hristos și să se închine la idoli, Mucenicul a răspuns: „De ai ști tu puterea Domnului meu Celui Răstignit, te-ai lepăda tu de necurații tăi idoli și te-ai închina Lui. "
Pentru aceasta Orest a fost bătut cu sălbăticie, sfâșiat cu unghii de fier, sfârtecat pe un grătar, ars cu fierul roșu și apoi aruncat în temniță ca să piară acolo de răni și de foame.
Tânărul Sfânt Mucenic Orest a petrecut în acea temniță timp de șapte zile, fără îngrijire, fără hrană și fără o picătură de apă. În ziua a opta el a fost scos din nou la priveliștea prezidată de necuratul Maximian. Acesta, cu fața schimonosită de ură dementă, a proferat amenințările unor mai cumplite chinuri asupra mucenicului.
Sfântul Orest a zis: „Sunt gata să îndur orice chin, căci eu am săpat în inima mea Semnul Sfintei și Biruitoarei Cruci. "
Guvernatorul l-a osândit la moarte în chinuri bestiale. Torționarii i-au străpuns picioarele cu douăzeci de piroane și legându-l de coada unui cal, l- au târât pe drumuri cu spini și bolovani până când Mucenicul și-a dat sfântul lui suflet.
La locul unde torționarii au aruncat trupul sfârtecat și neînsuflețit al Mucenicului s-a arătat deoadat un bărbat îmbrăcat în veșmânt strălucitor ca soarele, care a strâns rămășițele lui Orest și le-a dus la un deal din apropiere de Tyana, unde le-a îngropat cu cinste.
Acest minunat Mucenic Orest i s-a înfățișat în vedenie Sfântului Dimitrie al Rostovului, căruia i-a arătat rănile sale.