Îngerul Tăcut și Neobosit
Îngerul Tăcut și Neobosit
Când Harul Botezului, ca roua, m-a spălat,
Din rândul cel ceresc, un frate mi-a fost dat.
Nu-l văd cu ochiul lumii, dar simt aripa-i blândă,
Un duh nematerialnic, ce veșnic mă veghează-n gândă.
Tu ești, **Înger Păzitor**, al meu prieten sfânt,
Venit din Lumină, și-așezat pe pământ.
Tu stai la dreapta mea, în fapte și-n tăcere,
Și duci la Tronul Domnului a mea slabă cerere.
### I. Sabia și Șoapta
Când sufletul meu cade, și mintea e robită,
De patimi și de gânduri, de-o lume părăsită,
Tu nu mă lași în beznă, nu mă alungi, nu strigi,
Ci taci și plângi, și-n șoaptă, pe Domnul Îl atragi.
Tu lupți cu duhul rău, cel ce m-ar vrea rănit,
Ești **Sabia de Foc** în drumul meu rostit.
Îl aperi pe cel slab, pe-al tău frate-n Hristos,
Și-i spui celui viclean: „Sufletul este-al Său, nu-i jos!”
### II. Calea și Lumina
În nopțile de frică, când inima-i înfrântă,
Tu-mi arăți Calea Sfântă, o stea ce nu se cântă.
Tu ești acel **oglindă** care-mi arată fața
Adevărului simplu, înainte de viață.
Tu numeri pașii mei spre Marea Împărație,
Și suferi când mă-ntorc spre a lumii sălbăticie.
Și-n clipa de pe urmă, când trupul va cădea,
Tu ești cel ce mă ții, cel ce mă iei cu-a Ta.
### III. Rugăciunea
O, Sfinte Înger, rogu-te, nu mă lăsa uitat!
Chiar dacă eu Te-alung prin gândul meu pătat,
Rămâi la căpătâi, cu aripa-ndurare,
Și du-mă la Hristos, la dulce-a Lui chemare!
**Fii scutul și mărturia mea**, în veci, mereu,
Și fii tu, rugătorul, la Bunul Dumnezeu!
Amin.
AUTOR TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 13
06.2014

Comentarii
Trimiteți un comentariu