Evrei 2, 2-10
Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1)
Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;
Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
2 Că dacă cuvântul grăit prin îngeric s'a adeverit, și dacă orice încălcare de poruncă și neascultare și-a primit răsplata cea dreaptă, 3 atunci, cum vom scăpa noi dacă fi-vom nepăsători față de o astfel de mântuire care, avându-și începutul în însăși propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de către cei ce au ascultat-o, 4 împreună cu ei mărturisind și Dumnezeu prin semne și minuni și prin felurite puteri și prin daruri ale Duhului Sfânt împărțite după voia Lui? 5 Că nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Dar cineva a mărturisit undevad, zicând: Ce este omul, că-Ți amintești de el? sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? 7 Micșoratu-l-ai pentru-o clipăe mai prejos de îngeri; cu slavă și cu cinste l-ai încununat și l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale. 8 Tu pe toate le-ai supus sub picioarele lui. Și dacă I le-a supus pe toate, atunci nimic nu I s'a lăsat nesupus. Dar acum noi încă nu vedem că toate I-au fost supuse. 9 Dar pe Cel ce pentru-o clipă mai prejos de îngeri a fost micșorat, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste din pricina morții pe care a suferit-o, în așa fel ca, prin harul lui Dumnezeu, pentru fiecare să fi gustat moartea. 10 Fiindcă Luif, Cel pentru Care sunt toate și prin Care sunt toate, Lui, Cel ce pe mulți fii i-a dus către slavă, Lui I se cădea să-L desăvârșească prin pătimire pe Începătorulg mântuirii lor.
Aliluia, glasul al 2-lea (Psalm 148: 1, 2)
Stih 1: Lăudați pe Domnul, cei din ceruri. Lăudați-L pe El întru cele înalte.
Stih 2: Lăudați-L pe El toți îngerii Lui. Lăudați-L pe El toate puterile Lui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu