Cugetare: Sfântul Grigorie Palama și-a edificat mare parte a învățăturilor lui de credință prin descoperire dumnezeiască

 

.

După ce a petrecut trei ani ca zăvorât într-o chilie de la Marea Lavră, lui i s-a arătat că trebuie să iasă printre oameni și să le împărtășească și lor din cunoașterea și trăirea lui astfel dobândite, spre mântuire.
Dumnezeu i-a descoperit lui aceasta printr-o vedenie minunată: Într-o zi, ca și când ar fi fost printr-un somn ușor, Sfântul Grigorie s-a văzut pe sine ținând în mâini un vas plin cu lapte, până la revărsare. Încet, acest lapte s-a prefăcut în vin, care s-a revărsat peste marginea vasului, udând mâinile și veșmintele Sfântului.
Apoi un tânăr luminos i s-a arătat lui și i-a zis: „De ce nu mergi să dai și altora din această băutură minunată pe care iată, o risipești în zadar, cu atâta nebăgare de seamă? Au nu vezi că acesta darul harului lui Dumnezeu este?”.
Atunci Sfântul Grigorie a zis: „Dar dacă nimeni în zilele acestea nu mai dorește această băutură, cui i-o voi duce atunci?”.
Tânărul a răspuns și i-a zis: „Fie dacă și puțini sunt aceia, fie și dacă nu sunt deloc, tu ținut ești să-ți împlinești datoria și să nu te porți cu nebăgare de seamă cu darul lui Dumnezeu”.
Sfântul Grigorie a tâlcuit că laptele este cunoștința viețuirii drepte și cu frică de Dumnezeu a poporului, iar vinul, învățăturile cele dogmatice.
Când Sfântul Grigorie Palama s-a retras într-un al doilea rând în tăcerea mânăstirii, aceea a fost vremea în care a redactat principiile ortodoxiei.
În ajunul praznicului Sfântului Antonie cel Mare, monahii i-au vestit începerea slujbei privegherii de toată noaptea, dar Sfântul a rămas scriind la chilie până când toți frații au plecat la biserică.
Sfântul Antonie cel Mare atunci i s-a arătat lui și i-a zis: „Bună este desăvârșita liniște, dar uneori de trebuință este să fii și cu frații”.
Bine înțelegând vedenia dăruită lui de Domnul, Sfântul Grigorie a intrat grabnic în sfânta biserică, spre bucuria cea mare a obștii fraților.