Viața Sfintei Alexandra, Stareța și întemeietoarea Mănăstirii Diveevo


 

Agafia Semionovna Melgunova pe când trăia în lume, a fost o proprietară înstărită de pământuri din ținuturile Iaroslavl, Vladimir și Riazan. Rămasă văduvă de tânără, în jurul anului 1760, ea a intrat la mănăstirea de maici Florovski din Kiev, unde a fost tunsă în monahism sub numele de Alexandra, începând să ducă o viață ascetică plină de zel. Totuși, nu-i fusese rânduit să rămână mult timp acolo: Maica Domnului i-a apărut într-o vedenie și i-a arătat voința sa, spunându-i că ea e aleasă să întemeieze o mănăstire nouă.

Sub îndrumarea Maicii Domnului și după numeroase pelerinaje, Sf. Alexandra a ajuns în sfârșit la locul ales de Maica Domnului pentru întemeierea noii mănăstiri – „al patrulea ei lot de pământ de pe lumea cealaltă” Acest loc era satul Diveevo din provincia Nizhni-Novgorod. În acele vremuri, nu departe, înflorise și mănăstirea de călugări din Sarov. Erau mulți pustnici care trăiau după reguli stricte și în cântarea znameni (cântare bisericească rusească), mănăstirea fiind fondată în 1705. Se pare că acolo tradiția monahală datează încă de pe vremea sfinților isihaști din Peșterile Kievului.

Nu departe de acest loc, sub îndrumarea pustnicilor din Sarov, Maica Alexandra și-a început viața isihastă într-o chilie aflată lângă o biserică ridicată în cinstea icoanei Maicii Domnului din Kazan. Ea a donat din averea sa pentru construirea și renovarea bisericilor, a ajutat mulți orfani, văduve și oameni săraci, trăind doar de pe urma muncii mâinilor sale, înfruntând condițiile grele ale muncii fizice (curăța staulul vitelor și spăla haine). Țăranii din Diveevo și-au amintit mult timp despre smerenia să adâncă și despre faptele ei bune făcute în taină.

Curând, au început să i se alăture și ucenice, astfel că se formase o comunitate mică. Sărăcia de bună voie, primirea pelerinilor, lucrul mâinilor, neîntreruptă rugăciune a lui Iisus – iată ce a insuflat Maica Alexandra obștii din Kazan – „ os din osul și carne din carnea deșertului Sarov”. Toate acestea au adus obștea pe calea și tradiția vieții monahale ortodoxe, încă de la început. Încă din timpul vieții Maică Alexandra a fost cunoscută și cinstită drept ca o pustnică foarte iscusită în viața duhovnicească.

„Veneau la ea tot felul de oameni: nu doar cei simpli, ci și oameni sus puși, comercianți sau chiar funcționari, să asculte îndemnurile sale, să primească binecuvântarea sa și să fie numărați printre cei care erau primiți de ea. Sfânta Alexandra a adormit pe 13 iunie, 1789. Înainte de moartea sa, ea a prezis construcția unei mănăstiri mari și de asemenea tulburările care vor avea loc acolo. Cu o săptămână sau două înainte de moarte, a fost tunsă în marea schimă îngerească sub numele de Alexandra. Sf. Serafim însuși a vorbit despre ea cu o profundă cinstire în timpul vieții ei, iar după moartea sa, el a mărturisit că ea se afla lângă tronul Domnului și a învățat pe o soră să le ceară tuturor să i se roage:”

Îmbrăcămintea ei avea multe cârpeli, șalul era vechi, în timp ce ochii ei erau mereu înlăcrimați și până în ziua de astăzi îi sărut urmele picioarelor ei. Ea se odihnește în moaștele ei. Mergi la mormântul ei în fiecare zi, îngenunchează și spune:” maică și stăpâna noastră, iartă-mă și roagă-te pentru mine, așa cum ai fost iertată de Domnul, așa să fiu și eu iertată și adu-ți aminte de mine în fața tronului lui Dumnezeu. În mănăstire s-au scris mărturii despre minunile și vindecările făcute de Maica Alexandra după moartea sa.

De exemplu, în 1879, fiind la un pas de moarte, locotenentul în rezervă F.N. Sergeyev s-a vindecat de o boală incurabilă. El a primit îndemnul Sf. Serafim să meargă la Diveevo la Maica Alexandra unde s-a vindecat prin ungere cu mir din moaștele Sf. Alexandra. În acel moment el însuși a văzut moaștele – „scheletul întreg, oasele de culoarea chihlimbarului iar din craniu izvora sfântul mir din 3 părți: din mijlocul frunții și din cele două orbite.”

O dată Sf. Alexandra i-a apărut în vis unei femei grav bolnave și i-a poruncit să se ducă la Sf. Serafim ca să se vindece. Sfânta Alexandra a continuat să facă minuni și semne și prin icoana sa, care a început să fie cinstită drept făcătoare de minuni. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta