Pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Foca, episcopul Sinope.

  

Sfântul Foca încă din tinerețile lui s-a deprins cu toată creștineasca virtute. Ca episcop al cetății lui de baștină, adică al Sinopei cea de lângă Marea Neagră, el a întărit credința adevăraților credincioși cu pilda vieții și cu dumnezeieștile cuvinte ale gurii lui, scoțând pe mulți închinători la idoli din întunericul barbariei și aducându-i la adevărata credință, a lui Hristos. Pentru aceasta păgânii cei cu inimi învârtoșate l-au urât de moarte pe Sfântul Foca.
Acesta a văzut printr-o vedenie dăruită lui de la Domnul că va lua moarte mucenicească: o turturea albă a venit și s-a așezat pe capul lui, purtând în cioc o cunună de flori minunate, pe care apoi a așezat-o pe capul lui.
Sfântul Foca a auzit și un glas, care a zis: „Iată paharul plin și băutura amestecată, iar tu ai să-l bei pe acesta!"
De la această vedenie plăcutul lui Dumnezeu a înțeles că în curând moarte mucenicească pentru mărturisirea lui Hristos Domnul va lua. El nu s-a temut, ci cu mulțumită și recunoștință față de Dumnezeu s-a încins pentru calea muceniciei gătită lui.
La scurtă vreme, un anume principe, Africanus, l-a chemat pe Sfântul Foca la anchetă, supunându-l după aceea unor torturi bestiale. Torționarii l-au bătut cu sălbăticie și i-au umplut tot trupul de răni. Apoi, ținându-l o vreme în temniță, l-au aruncat în apă clocotită, unde viteazul oștean al lui Hristos și-a dat sfântul lui suflet și s-a sălășluit astfel întru bucuria Domnului său.
Sfântul Sfințit Mucenic Foca a luat cununa veșnicei slave în timpul domniei împăratului Traian.