Dumnezeu răspunde omului credincios

 Se povesteşte că o femeie era foarte bolnavă şi avea nevoie urgentă de un medicament. Era departe de orice farmacie şi era iarnă. Farmacia era în satul vecin. Avea o fetiţă de vârsta şcolară şi nu avea altceva de făcut decât s-o trimită pe fetiţa să meargă până la farmacie să ceară picăturile de câte avea nevoie. Fetiţa se încumeta să plece. Ajunse la farmacist şi acesta, care ştia boala femeii, îi dădu fetiţei o slicluta cu picături. Fetiţa pleca în fugă.

După câteva clipe, farmacistul, bătrân şi cu vederea slabă, controla mai atent locul de unde luase sticluţa. Constată că în loc să-i dea medicamentul pentru boala de inimă a femeii, îi dăduse o sticluţă cu otravă. Pe fetiţa n-o mai putea ajunge. Căzu în genunchi şi se ruga. Ceru doar un singur lucru: "Doamne, fă o minune! Să nu ajungă fetiţa acasă!" Cererea lui era dreapta şi fu puternică. Încă aflându-se în rugăciune, auzi uşa deschizându-se şi o văzu pe fetiţa intrând în farmacie: "Domnule, alergând am cazul ţi-am sport sticluţa, iertaţi-mă, dar daţi-mi altă sticluţa. Altfel, mama va muri! Fetiţa plângea, zdrobită de părere de rău. Farmacistul începu să plângă de bucurie şi emoţie. Îi mulţumi lui Dumnezeu. Era în afară de orice îndoială că i se răspunsese la rugăciunea lui.