Purtarea de grijă a lui Dumnezeu

 Un frate foarte cucernic avea mama săracă. Făcându-se foamete mare, a luat pâini şi mergea să le ducă mamei sale. Şi iată un glas s-a făcut către dânsul, zicând: "Tu îngrijeşti de maica ta, sau Eu să îngrijesc!?". Fratele cunoscând puterea glasului, s-a aruncat cu faţa la pământ rugându-se şi zicând: "Tu, Doamne, poarta de grijă de noi!". Şi sculându-se s-a întors la chilia sa. Iar a treia zi a venit mama la el, zicând: "Cutare monah mi-a dat puţin grâu. Ia-l şi fă-ne câteva pâini să ne hrănim!". Iar fratele auzind acestea, L-a slăvit pe Dumnezeu şi cu nădejde întărindu-se, sporea cu darul Lui la toată faptă bună. (Patericul egiptean, cap. XXVII, 22)