Cântare de laudă la Sfinții Mucenici Flor și Lavru
Binecuvântată este maica cea lui Dumnezeu plăcută!
Minunatul Flor și cu Lavru-al său frate,
Piatra cu dalta au tăiat,
Iar sufletele credincioșilor le-au șlefuit cu Crucea.
Ce este dalta în piatră, aceea este Crucea pentru suflet;
Ei înșiși de Cruce șlefuiți, pentru Cruce au murit.
Preotul idolesc văzut-a ne mai văzută minune:
Ochiul cel scos înapoi sănătos s-a făcut!
Uluitoare minune! - aceasta de-ajuns i-a fost lui:
Pe fiul luându-și alergat-a la Sfântul Botez -
La Botezul Crucii, întru care mucenicește
Și tatăl și fiul sângele și-au dat.
Minunații frați mucenici, Flor și cu Lavru,
Pietrari artiști, comandă au primit să ridice un templu.
Dar întru ale lor inimi ei lui Dumnezeu Adevărat
Se închinau, pe El slăvind.
Templul păgânesc frații l-au săvârșit,
Dar deasupra cu Sfânta Cruce îl au însemnat -
Și iată minune! - Biserică Creștină a ieșit.
Ei templul l-au împodobit cu cântări de slavă
Dintru creștinești inimi, lui Hristos.
Ei cu lumină de făclii curate l-au împodobit,
Și cu bună mireasmă de tămâie.
Cu adevărat, oamenii la înfățișare sunt cu toții la fel,
Dar acesta e mândru, pe când acesta smerit.
Ei la trup sunt cu toții la fel,
Dar nicidecum la fel la duh și la cuget.
Intru unul se află Hristos și viețuire sfântă,
Iar într-altul pustietate și patimi drăcești.
Ci fie-ne nouă ale noastre trupuri dăruite de Domnul,
Adevărate temple închinate Duhului Lui Celui Sfânt.
Fie-ne nouă biserici sfințite
Ale noastre suflete și trupuri,
Pentru-ale lui Flor și Lavru mucenicești rugăciuni.
Comentarii
Trimiteți un comentariu