REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 4 V iața ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii și cu neîncetate rugăciuni și lacrimi și iarăși către pătimire bărbătește pornindu-te, necredința persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire și creștinilor laudă, Sfinte Ioane pururea pomenite.

  ​Mulți au viețuit în lume viață bună și plăcută lui Dumnezeu, după învățătura Domnului nostru Iisus Hristos și după învățătura Sfinților Lui Apostoli. Dintre aceștia este și Sfîntul Ioan, Marele Mucenic al lui Hristos. El, deși s-a arătat cu mult timp mai tîrziu, nu este mai mic decît cei de demult; de vreme ce Stăpînul Hristos și Dumnezeul nostru, a încununat nu numai pe ucenicii cei din vremea cea de demult, ci și acum, în vremea cea mai de pe urmă, deschide ușa mărturisirii celor ce vor a se face mucenici și îi cinstește cu aceeași cinste, și-i încununează cu aceleași bunuri, dătătorul de nevoințe. Deci, se cade să începem a istorisi, de unde este nașterea și creșterea sfîntului ce se prăznuiește astăzi; ce fel de lucruri bune a făcut; cum a mărturisit pe Hristos și cum a pătimit pentru dragostea Lui. ​În părțile Capadociei, care se mărginește cu Armenia mică, este o cetate mare ce se numește Trapezunda. Acea cetate aflîndu-se lîngă mare, multe corăbii de pretutindeni se abă...

  ​Ioan a fost un nobil din Trapezunt. Din invidie și răutate el a fost clevetit la stăpânirea păgână de către un latin [romano-catolic] și nevoind el să se lepede de Hristos a luat pentru aceasta mucenicia la anul 1492. [Data este eronată, având în vedere că moaștele Sfântului Ioan au fost aduse la Suceava de către Domnul Moldovei, Alexandru cel Bun la anul 1402 (n. tr.). ] Nevoind să treacă la religia persană și fiind torturat crunt pentru aceasta (guvernatorul cetății Akerman practicând idolatria persană), Sfântul Ioan a fost legat de picioarele din spate ale unui cal și târât pe străzile pietruite cu pietre ascuțite ale cetății. Trecând și prin fața casei unui iudeu, acesta s-a repezit la el și l-a înjunghiat peste tot cu un cuțit. În noaptea următoare uciderii lui, mulți au văzut un stâlp de foc ridicându-se până la cer deasupra rămășițelor lui pământești, iar în jurul lor stând trei bărbați luminoși. Comandantul moldovean Alexandru [adică Domnul Moldovei, Alexandru cel bu...

  ​a. Viața ​Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui moaște se află de șase sute de ani în țara noastră, s-a născut în orașul Trapezunt, în jurul anului 1300, din părinți binecredincioși și foarte iubitori de Hristos. Fiind negustor de mărfuri, ca și tatăl său, evlaviosul Ioan a plecat cu corabia din orașul natal spre Cetatea Albă de la gurile Nistrului, aflată pe atunci în stăpânirea tătarilor închinători de idoli. Pe Marea Neagră a avut mai multe discuții de credință cu un negustor venețian, anume Reiz. Dar, văzându-se biruit în cuvinte de fericitul Ioan, care mărturisea și apăra cu zel dreapta credință ortodoxă, venețianul a hotărât să se răzbune asupra lui. ​Sosind în Cetatea Albă, Reiz l-a pârât pe Ioan la mai-marele cetății, cum că ar dori să se lepede de credința ortodoxă și să se închine soarelui și idolilor păgânești. Dar Ioan, mărturisind pe Hristos cu mare tărie și curaj, a fost dat la grele chinuri și bătăi, pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu. Ap...

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Soci a trăit în secolul al XIV-lea în orașul Trebizonda. Era negustor, evlavios și ferm în Ortodoxia sa, și generos față de săraci. ​Odată, s-a întâmplat să navigheze pe o corabie în timp ce își desfășura activitățile comerciale. Căpitanul corabiei nu era ortodox, dar a intrat într-o dispută despre Credință cu Sfântul Ioan. Fiind învins de cuvintele sfântului, căpitanul a hotărât să-i facă necazuri când vor ajunge la Belgrad. În timpul șederii corabiei la Belgrad, căpitanul s-a dusa la conducătorul orașului, un închinător la foc, și i-a sugerat că pe corabia sa era un om învățat care dorea de asemenea să devină închinător la foc. ​Conducătorul orașului l-a invitat pe Sfântul Ioan să se alăture închinătorilor la foc și să-și renege credința în Hristos. ​Sfântul s-a rugat în secret, chemând ajutorul Celui Care a spus: „Când vă vor duce și ...

 

    Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc și marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni și inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie și fara de voie, și-mi ajuta sa pun inceput bun și sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire! O Doamne, astazi iti dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. și iarta pe cei vii și pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori și pazitori ai oamenilor, voua ma inchin și va multumesc, pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor și pacatos...

  10 Luați seama să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri d pururea văd fața Tatălui Meu Care este în ceruri; 11 fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut. 12 Ce părere aveți?: Dacă un om are o sută de oi și una din ele se rătăcește, nu le lasă el oare în munți pe cele nouăzeci și nouă și, ducându-se, o caută pe cea rătăcită? 13 Și dacă se întâmplă s'o găsească, adevăr vă grăiesc că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă care nu s'au rătăcit. 14 Tot astfel, vrerea Tatălui vostru Celui din ceruri nu aceasta este, să piară vreunul din aceștia mici. 15 De-ți va greși fratele tău, mergi, mustră-l numai între tine și el. Și de te va asculta, l-ai câștigat pe fratele tău. 16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, pentru ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot ce se spune. 17 Și de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar dacă nici de Biserică nu va asculta,...

  Prochimen, glasul al 3-lea (Psalmul 32, 6) C u Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor. Stih: Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moștenire Lui. 8 Altădată erați întuneric, dar acum lumină sunteți întru Domnul; ca fii ai luminii să umblați 9 - pentru că roada luminii este în orice bunătate, dreptate și adevăr -, 10 osebind b ce este bineplăcut Domnului. 11 Și nu fiți părtași la faptele cele neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiți-le fățiș c ; 12 căci pe cele ce le fac ei întru ascuns, rușine este chiar a le spune. 13 Dar toate cele osândite fățiș sunt vădite de lumină, 14 căci tot ceea ce-i vădit e lumină d . De aceea zice: Deșteaptă-te tu, cel ce dormi, scoală-te din morți și-asupra ta va lumina Hristos. 15 Prin urmare, luați bine seama cum umblați: nu ca niște neînțelepți, ci precum cei înțelepți, 16 răscumpărând vremea e , căci zilele rele sunt. 17 De aceea nu fiți făr...

  Glasul al IV-lea. (Se cântă din Joia Înălțării până în sâmbăta Odovaniei Cincizecimii) Cântarea I: Glasul al VII-lea. (aceste Catavasii se cântă înaintea celor pe glasul al 4-lea, numai în Duminica Cincizecimii și la Sfânta Treime): C u marea a acoperit pe faraon, cu carele lui de război, Cel ce sfărâmă războaiele cu braț înalt; Acestuia să-l cântăm, că S-a preaslăvit. Glasul al IV-lea. C u dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a cuvântat despre Legea cea scrisă de Dumnezeu; că scuturând tina de pe ochii minții, vede pe Cel ce este și se luminează în cunoașterea Duhului, lăudând cu dumnezeiești cântări. Cântarea a III-lea: Z is-ai ucenicilor, Hristoase: Rămânețți în Ierusalim până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus, iar Eu vă voi trimite alt Mângâietor, ca Mine, pe Duhul Meu și al Tatălui, în Care vă veți întări. R upt-a legăturile pântecelui celui sterp, și ocara cea greu de răbdat a celei bineroditoare, numai rugăciunea prorociței Ana, de demult, a ...