REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 8 C hipul Crucii Tale pe cer văzându-l și ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împărați Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care pazește-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

  ​Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împăratul cel mai dinainte, care se născuse din fiica lui. Deci, Consta și Elena au fost părinții marelui Constantin. Consta a avut și alți copii cu o altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a împăratului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie și al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian și o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din Elena este născut Constantin cel Mare, care a fost și moștenitor al împărăției tatălui său. ​Despre Consta, tatăl lui Constantin, se povestește că, deși se arăta a fi închinător de idoli, după obiceiul cel vechi al Romei, nu se silea spre slujba idolească ca ceilalți închinători de idoli; ci se arăta și nădăjduia spre Dumnezeu cel Preaînalt. El învăța pe fiul său, Constantin, să caute și să ceară ajutor de la cea de sus purtare de grijă, iar nu de la idoli. Lui îi era milă de creștinii ce se munceau și se omorau d...

  ​După încoronarea sa, Constantin a dat trei mari bătălii: ​cea împotriva lui Maxențiu, tiranul roman; ​a doua contra sciților de la Dunăre; ​iar a treia împotriva bizantinilor (popoare instalate în aria pustiitei cetăți Byzantion). ​Înaintea bătăliei cu Maxențiu, în timp ce împăratul Constantin se frământa cumplit văzând avantajele militare disproporționate pe care le avea Maxențiu, o Cruce strălucitoare s-a înfățișat pe cer în plină zi în ochii săi și ai întregii armate care era cu el, Cruce împodobită cu stele. ​Pe Cruce stăteau scrise cuvintele: „Învinge întru acest Semn.” Umit la culme de cele ce vedea, împăratul a poruncit turnarea unei cruci mari, întocmai cu aceea văzută pe cer, pe care a dat-o stegarilor să o poarte ca pe un stindard în fruntea armatei. ​Prin puterea acestei Sfinte Cruci lui i s-a dat biruința în cumplita bătălie împotriva lui Maxențiu, cel care avea efective militare net superioare. Maxențiu a murit înecat în râul Tibru. ​Imediat după această b...

  ​Biserica îl numește pe Sfântul Constantin (306-337) „Întocmai cu Apostolii”, iar istoricii îl numesc „cel Mare”. Era fiul Cezarului Constanțiu Chlor (305-306), care guverna ținuturile Galiei și Britaniei. Mama sa era Sfânta Elena, o creștină de origine umilă. ​În acel timp, imensul Imperiu Roman era împărțit în jumătățile de Vest și de Est, guvernate de doi împărați independenți și co-conducătorii lor numiți „Cezari”. Constanțiu Chlor era Cezar în Imperiul Roman de Vest. Sfântul Constantin s-a născut în 274, posibil la Niș, în Serbia de astăzi. În 294, Constanțiu a divorțat de Elena pentru a-și promova ambiția politică, căsătorindu-se cu o femeie de rang nobil. După ce a devenit împărat, Constantin i-a arătat mamei sale mare cinste și respect, acordându-i titlul imperial de „Augustă”. ​Constantin, viitorul conducător al întregului Imperiu Roman, a fost crescut să respecte creștinismul. Tatăl său nu i-a persecutat pe creștini în ținuturile pe care le guverna. Aceasta se întâmp...

  Glasul al IV-lea. (Se cântă din Joia Înălțării până în sâmbăta Odovaniei Cincizecimii) Cântarea I: C u dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a cuvântat despre Legea cea scrisă de Dumnezeu; că scuturând tina de pe ochii minții, vede pe Cel ce este și se luminează în cunoașterea Duhului, lăudând cu dumnezeiești cântări. Cântarea a III-lea: R upt-a legăturile pântecelui celui sterp, și ocara cea greu de răbdat a celei bineroditoare, numai rugăciunea prorociței Ana, de demult, a celei purtătoare de duh umilit, către Cel Atotputernic și Dumnezeul cunoștințelor. Cântarea a IV-lea: Î mpărate al împăraților, Unule dintru Unul singur, Cuvinte, Cel ce ai ieșit din Tatăl cel nepricinuit, pe Duhul Tău cel adevărat, Cel întocmai puternic, Făcător de bine, L-ai trimis Apostolilor celor ce cântă: Slavă puterii Tale, Doamne. Cântarea a V-lea: O , fii cu chipuri luminate ai Bisericii! Primiți curățire izbăvitoare de păcate, roua Duhului cea de foc insuflată. Că acum din Si...

  D oamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălțimile cerești pentru a noastră mântuire și hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele și prealuminoasele zile ale învierii Tale și, iarăși, după săvârșirea slujirii Tale pământești, Te-ai înălțat cu slavă de la noi la ceruri și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatălui! În această senină și atotluminoasă zi a Dumnezeieștii Tale Înălțări la ceruri, pământul prăznuiește și saltă, cerul se bucură astăzi de Înălțarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită și căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată și înălțată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte și tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învrednicește-ne și pe noi, neputincioșii, care gândim încă la cele pământești și săvârșim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoșătoarea Ta înălțare la cer, grijile cele ...

  Glasul al 6-lea P linind rânduiala cea pentru noi și cele de pe pământ unindu-le cu cele cerești, Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, nicicum despărțindu-Te, ci rămânând nedepărtat și strigând celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră!

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...