REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 4 Ca niște pârgă a firii... C a o sfințită vistierie a lui lisus, Patrichie, Biserica primind trupul tău, bucurându-se strigă ție: prin tine toată lumea în pace adâncă se ține, și se acoperă de tot eresul nevătămată ca o nebiruită.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Patrichie și a celor dimpreună cu dânsul, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, D oamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: P e Faraon cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, și despărțind marea și pe Israel cel ce a fugit, mergătorul cel pedestru l-a izbăvit. Pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. T oți fiind îmbrăcați măriților cu veșminte de preoție, împodobite cu tot felul de haruri, și iarăși înfrumusețate cu vopselele sângelui mucenicesc, tari luptători v-ați arătat ai dreptei credințe. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pe...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

​Scaunul Sfântului episcop Patrichie a fost cetatea Prusiei din țara Bitiniei. Acolo a propovăduit credința în Hristos, certând rătăcirea elinească și întorcând pe mulți de la închinarea idolilor la Hristos Dumnezeu. De aceea a fost prins de păgâni, împreună cu cei trei preoți: Acachie, Menandru și Polien. Ei au fost aduși spre cercetare la Iulie, ighemonul Bitiniei, slujitorul cel mai osârdnic al dracilor. ​Mergând el la apele cele calde, a poruncit să lege cu lanțuri de fier pe episcopul creștin și pe preoții lui și să-i aducă după sine. Ajungând la apele cele calde și, scăldându-se pentru sănătate, a adus jertfe spurcatului zeu Asclipie și urâtei zeițe Sotirei. Șezând apoi la judecată și, punând de față pe arhiereul Patrichie cu preoții săi, a zis către ei: — „O, nebunule, vezi cât este de mare puterea zeilor noștri, cel ce te-ai alipit la basmele cele deșarte și chemi pe Hristos? Vezi ce fel de lucrare de tămăduire a dat acestora spre sănătatea noastră? Dar mai întâi să cunoști ...

  ​Pe la mijlocul celui de al treilea veac, când în toată împărăția romanilor, nu era voie să fii creștin, fără de nici o răspundere, atunci, s-a petrecut și mucenicia Sfântului Patrichie. El era episcop creștin în orașul Brusa, oraș cu izvoare de ape fierbinți, pe malul dinspre Asia, al Mării Negre, din ținutul Bitiniei, unde mulțime de bolnavi veneau să se tămăduiască de neputințele lor. Și stăpânirea romană așezase acolo o capiște și o statuie a lui Esculap, în semn de mulțumire zeului păgân, vindecător de boli. Și era obiceiul, ca toți cei tămăduiți să lăsă în capiște un semn al închinării lui. ​În acea vreme, s-a întâmplat că însuși dregătorul împărătesc al Bitiniei, Iuliu, s-a vindecat la aceste ape. Și nu s-a mulțumit numai cu jertfă de închinare către Esculap, ci a socotit să silească și pe creștini să cunoască binefacerile acestui zeu păgân, întorcându-i la cinstirea idolilor. ​Deci, a fost adus episcopul Patrichie și i-a poruncit să se lepede de Hristos și să mărturise...

  ​ Mărturisirea din Prusa: Izvoarele vremelnice și Focul cel veșnic ​Într-o lume care tinde tot mai mult să confunde binefacerile Creației cu meritele proprii sau ale unor idoli moderni, pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Patrichie și a celor trei presbiteri ai săi — Acachie, Menandru și Polien — rămâne o oglindă de o actualitate izbitoare. Istoria acestora, care au luat mucenicia pentru Hristos în cetatea Prusei din Asia, în timpul împărăției lui Iulian Apostatul, ne pune în față o confruntare nu doar fizică, ci mai ales spirituală, între logica autosuficienței păgâne și abisul credinței creștine. ​Iunius, trimisul imperial, i-a adus pe acești sfinți la un izvor de apă fierbinte și, încercând să provoace autoritatea credinței, l-a întrebat pe Patrichie: — „Cine a creat aceste ape termale și vindecătoare, dacă nu zeul nostru Esculap și ceilalți cărora noi ne închinăm?" ​Răspunsul Sfântului Patrichie dărâmă dintr-odată eșafodajul idolatriei: — „Zeii voștri demoni sunt, iar ...

 

  ​ Oglinda din Lampsac: Candela credinței și cărbunele stins ​În vechime, pe vremea când ighemonul Opidim persecuta cu asprime pe creștinii din Lampsac, trăia în acele ținuturi un bătrân sihastru numit Avva Teodor. Acesta, stând retras în chilia sa din munți, se ruga neîncetat pentru tinerii și mărturisitorii care erau duși la munci în arenele păgâne. ​Într-o noapte, pe când în cetate sfinții mucenici Petru, Dionisie, Andrei, Pavel și fecioara Cristina își pecetluiau credința cu prețul sângelui, Avva Teodor a avut o vedenie insuflată de Duhul Sfânt. Se făcea că se afla în piața cetății, iar în fața lui erau așezate cinci candele de aur, pline cu untdelemn binemirositor, ale căror flăcări urcau până la cer, luminând întreg Elespontul. Acestea erau sufletele celor cinci mărturisitori neprihăniți. ​Lângă ele, un tânăr ostaș adusese un cărbune aprins, încercând să aprindă o a șasea candelă. Cărbunele era sufletul lui Nicomah, cel care strigase inițial că este creștin. Însă, pe cân...

                Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc Ioan 11, 47-57 – Descoperă relatarea cutremurătoare a mărturisirii lor din Lampsac și Atena, curajul sfintei fecioare Cristina și tăria în fața prigoanei lui Deciu. Un editorial hagiografic semnat de Daniel Caranda: http://revistaviataspirituala.blogspot.com/ dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pent...

  47 Atunci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?; 48 dacă-l vom lăsa așa, toți vor crede în el și vor veni Romanii și ne vor lua locul și neamul...“. 49 Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu e , le-a zis: „Nu știți nimic; 50 nici nu gândiți că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară“. 51 Dar pe aceasta n'a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profețit că Iisus avea să moară pentru neam - 52 și nu numai pentru neam, ci și ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. 53 Așadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă. 54 De aceea Iisus nu mai umbla pe față printre Iudei, ci a plecat de acolo într'un ținut aproape de pustie, într'o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi. 55 Iar Paștile Iudeilor erau aproape și mulți din ținutul acela s'au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească. 56 Deci Îl ...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 1 Și după ce au trecut prin Amfipoli și Apolonia, au venit la Tesalonic a , unde era o sinagogă a Iudeilor. 2 Și după obiceiul său, Pavel a intrat la ei și în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, 3 tâlcuindu-le și arătând că: „Hristos trebuia să pătimească și să învie din morți“, și că: „Acesta, Iisus pe Care vi-L vestesc eu, El este Hristosul“. 4 Și unii dintre ei au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila, și mare mulțime de Elini evlavioși b și nu puține dintre femeile de frunte. 5 Dar Iudeii, umplându-se de invidie și luând cu ei câțiva oameni răi din cei de rând, au adunat gloată și tulburau cetatea; și ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară înaintea poporului. 6 Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason și pe câțiva frați la mai-marii cetă...

  Glasul 2 Cele de sus căutând... L uminători străluciți v-ați arătat dumnezeiești mucenici cei opt la număr, și prin strălucirile minunilor luminați toată făptura, neîncetat izgonind noaptea cea adâncă a neputințelor, și unui Hristos Dumnezeu rugându-vă, ca să dăruiască nouă mare milă.

  Troparul Sfinților Mucenici Petru, Dionisie și Paulin; al Sfântului Mucenic Teodot și a celor șapte fecioare din Ancira, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: C ânta-voi Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului și ai acoperit pe Faraon cu carele lui și puterea lui. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C ei ce sunteți apărători ai credinței, izbăviți de patimi și de toate nevoile, pe cei ce cu credință săvârșesc pururea sfințită pomenirea voastră. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P rea lăudat întraripându-vă cu vetreala Crucii, purtătorilor de Dumnezeu, neudați ați trecut noianul chinurilor, călc...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​În vremea prigonirii Bisericii lui Dumnezeu, când ostașii lui Hristos își puneau sufletele pentru Domnul lor și când tot pământul se roșea cu sângele mucenicilor, un tânăr frumos cu numele Petru, tare la trup și viteaz cu duhul în sfânta credință creștinească, a fost prins în Lampsac, cetatea Elespontului, și adus la Opidim ighemonul, spre cercetare. ​Deci, ighemonul l-a întrebat: — „Creștin ești?” Petru a răspuns: — „Sunt creștin cu adevărat”. ​Ighemonul îi zicea: — „Iată, ai înaintea ochilor poruncile nebiruiților împărați; deci, jertfește marii zeițe Venera”. Tânărul răspunse: — „Ighemoane, mă minunez că voiești a mă îndemna să mă închin unei femei spurcate și desfrânate, care a făcut atâtea fapte urâte, încât îmi este rușine a le pomeni. Oare voi nu pedepsiți pe cei ce îndrăznesc să facă astfel de desfrânări, pe care le-a făcut zeița voastră? Dacă voi o numiți desfrânată, apoi cum să mă închin și să-i aduc jertfă ei? Mie mi se cade să mă închin lui Dumnezeu Cel viu ...