REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 4 M ielușeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

​În anul dintîi al domniei lui Antonin, păgînul împărat al Romei, stăpînea în Grecia cea din Europa, ighemonul Sabin. Creștinii, care viețuiau în Traianopol, cetatea Traciei, se adunau în toate zilele într-o casă mică de rugăciuni și acolo se rugau lui Dumnezeu, cerînd cu multă durere de inimă pacea și înmulțirea Bisericii. Căci atunci erau puțini cei ce se temeau de Dumnezeu și, acei care erau, se primejduiau de izgonire. Împăratul Antonin, ținîndu-se de rătăcirea elinească, aducea jertfe necuraților idoli și, pentru aceasta, a trimis pretutindeni porunca sa cea fărădelege, ca cei care nu se închină idolilor, să fie uciși. ​Ajungînd acea poruncă în Tracia, Sabin ighemonul a mers cu ea și în Traianopoli, arătînd-o poporului; și a hotărît o zi în care să săvîrșească prăznuirea marelui zeu Die, care se chema lampadoforia, adică purtare de lumină. Acea prăznuire era să fie după trei zile de la venirea ighemonului în acea cetate. ​În cetatea aceea era o fecioară de neam bun, anume Glich...

  ​Glicheria a fost fiica unui guvernator roman. Ajungând săracă după moartea tatălui ei, Glicheria s-a stabilit în cetatea Traianopolis din Tracia. Sub domnia răului împărat Antoninus, Glicheria a fost pusă să aducă jertfe înaintea idolului lui Zeus. Glicheria și-a desenat semnul Sfintei Cruci pe frunte și atunci când prefectul Sabinus a întrebat-o unde îi este candela (căci cei care aduceau jertfă idolului trebuiau să poarte candele în mâini), Glicheria a arătat cu degetul spre fruntea ei și a zis: „Aceasta este candela mea.” ​La rugăciunile ei un fulger a lovit statuia lui Zeus și a sfărâmat-o la pământ. Prefectul, înfuriat, a poruncit să fie biciuită și aruncată în temniță. El a pecetluit ușile temniței, în scopul ca nimeni să nu poată pătrunde la ea și de a o omorî pe fecioara Glicheria prin înfometare. Dar îngerul Domnului s-a pogorât în temniță și i-a adus ei hrană din cer. După oarecare timp, când prefectul a socotit că Glicheria trebuie deja să fi murit de foame, el a de...

  ​Sunt momente în care comunitatea noastră trebuie să devină mâinile și picioarele celui aflat în suferință. Astăzi, ne îndreptăm atenția către Mois Florin Vasile , un bărbat de 40 de ani care, în ciuda diagnosticului sever de tetrapareză spastică (gradul I grav), luptă zilnic pentru a păstra o fărâmă de normalitate și demnitate. ​Pentru Florin, libertatea nu este un concept abstract, ci unul mecanic: depinde în totalitate de un scaun electric. Din păcate, actualul său mijloc de deplasare este vechi, uzat și nu mai poate face față nevoilor sale zilnice. Fără un scaun electric nou, Florin riscă să rămână prizonier între patru pereți, izolat de lume și de viața socială. ​„Pentru mine, un scaun electric nu înseamnă confort. Înseamnă independență și demnitate”, ne mărturisește el. Costul unui astfel de echipament performant depășește cu mult posibilitățile sale financiare, motiv pentru care facem un apel către inima dumneavoastră. Orice donație, oricât de mică, este un pas spre lib...

 

  ​Se povestește că, pe când avea doar 15 ani, tânărul Ioan a fost luat în robie de către otomani, după o invazie în Țara Românească. Fiind un tânăr de o frumusețe rară, statură înaltă și chip luminat, a atras imediat atenția unui dregător turc bogat, care l-a cumpărat pentru a-l ține în palatul său. ​Ispita și Încercarea ​Dregătorul, văzând nu doar chipul frumos, ci și iscusința tânărului, a încercat prin toate mijloacele să-l convingă să renunțe la credința creștină și să treacă la legea mahomedană. I-a promis bogății, haine scumpe și o viață lipsită de griji în palatele Stambulului. ​Ioan, însă, cu o maturitate ce depășea vârsta sa, a răspuns cu blândețe: ​„Nu pot schimba lumina cu întunericul, nici pe Hristos cu nicio bogăție pământească.” ​Văzând că darurile nu funcționează, dregătorul a trecut la amenințări și, în cele din urmă, la chinuri groaznice. Tânărul a fost întemnițat și bătut, însă în fiecare zi de suferință, rugăciunea lui devenea tot mai fierbinte. ​Birui...

    Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feței Tale celei sfinte și-mi mărturisesc nevrednicia, neputința și sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ție, o, izvorule cel dulce și noianule al milostivirilor: deschide stavilele cerului și plouă peste mine bunătățile îndurărilor Tale, ca să pot izvorî lacrimi care să-mi spele și să-mi curățească sufletul de întinăciunea păcatelor mele, cu tare și adevărată pocăință. Și ca să mă învrednicești de acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: o, învățătorule al pocăinței și slăvite proorocule, cel ce ești mai mare decât toți proorocii, precum Însuși Fiul lui Dumnezeu te-a mărturisit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat norodului pe Stăpânul Hristos, Cel pe care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, care ai auzit glasul Părintelui ceresc și ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-Se peste El, rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, ca cel ce șezi în cer înaint...

  Prorocia lui Isaia 43, 9-14 9 Toate neamurile s'au adunat laolaltă iar din ele principii se vor aduna. d Cine va vesti acestea? sau cine vă va spune vouă cele ce sunt dintru'nceput? Aducă-și mărturiile lor și să se îndreptățească și să audă și să spună adevărul. 10 Fiți-Mi voi mărturii și Eu tot așa sunt martor - zice Domnul Dumnezeu - și Servul Meu pe Care L-am ales pentru ca voi să știți și să credeți și să înțelegeți că EU SUNT: Înainte de Mine n'a fost alt dumnezeu și nici după Mine va mai fi vreunul. 11 Eu sunt Dumnezeu și în afară de Mine nu este mântuitor. 12 Eu am vestit și Eu am mântuit; Eu am mustrat și'ntre voi nu s'a aflat dumnezeu străin; voi Îmi sunteți Mie mărturii, iar Eu sunt martor - zice Domnul Dumnezeu - 13 încă de la început; și nu-i nimeni care să poată scoate din mâinile Mele; Eu voi face, și cine va întoarce'ndărăt ceea ce Eu am făcut? 14 Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce vă mântuiește, Sfântul lui Israel: - De...

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi lumii... A rătatu-s-a nouă astăzi, cel preaînfrumusețat cu curăția, tânărul ostaș al Mântuitorului, luminând pe toți cei ce strigă: Bucură-te, Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

  B inecuvântat ești, Doamne Dumnezeul nostru, Cel neîntrecut în înțelepciune și minunat întru lucruri! Căci din iubirea de oameni cea nemăsurată, fiind Dumnezeul a toată mângâierea și nădejdea, ai binevoit a ridica dintre semințiile pământului fii aleși, care prin credință tare și prin viață pilduitoare să mențină trează credința în puterea și în milostivirea Ta, și să nu lase neamul omenesc a se prăbuși în întunericul cel fără capăt al neștiinței de cele înalte și al păcatului. B inecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri, Cel ce primești cu bunătate și cu îndurare mijlocirile sfinților bine-plăcuți Ție, pentru nevoile de tot chipul, duhovnicești și trupești, ale nevrednicilor fiilor Tăi, cei ce plutesc pe marea cea sărată și de atâtea ori înviforată a acestei vieți vremelnice, pline de ispite și de poveri nenumărate. Î nsuți, dar, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu și cele ale Sfântului Mucenic Ioan Valahul, primește și acum smeritele noa...

  Troparul Sfântului Mucenic Ioan Valahul , glasul al 4-lea: A stăzi duhovnicește prăznuiește Biserica dreptcredincioșilor, și cu bucurie strigă: Veniți, iubitorilor de mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor noului mucenic Ioan! Că acesta, dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bine primit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre. Cântărea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat... Stih: Sfinte Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A cum eu, mult păcătosul, chem darul Sfântului Duh, ca însuflându-mă minunat să-mi izgonească întunericul necunoștinței, și cu bogăția înțelepciunii să mă lumineze, ca după vrednicie să împletesc cununi de smerită laudă, noului pătimitor al lui Hristos, Ioan. Stih: Sfinte Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. N egrăită și neînțeleasă este tainica rân...

  Glasul 4 A stăzi duhovnicește prăznuiește Biserica dreptcredincioșilor, și cu bucurie strigă: Veniți, iubitorilor de mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor noului mucenic Ioan! Că acesta, dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bine primit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

  ​Sfîntul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în Țara Românească în secolul XVII, într-o familie de creștini nobili și bogați. Dar, în urma unei revolte împotriva turcilor din anul 1662, pe timpul voievodului Mihnea, Sfîntul Ioan a fost luat ostatec de turci. Apoi a fost cumpărat de un soldat păgîn, care l-a legat de un copac și l-a bătut mult. Zdrobit de rușine și de durere, Ioan a tăiat pe păgîn în timpul somnului. ​El a fost de îndată descoperit de alți soldați și dus la Constantinopol, înaintea vizirului pentru a fi judecat. Dar, vizirul îl dădu pe fericitul Ioan femeii celui pe care îl ucisese el, ca să facă ce va voi cu dînsul. Ea însă, i-a cerut să-i fie soț, dacă Ioan se va lepăda de Hristos și se va închina lui Mahomed. Atunci, Fericitul Ioan, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, chemînd cu credință numele lui Hristos. Fiind aruncat în temniță, mucenicul lui Hristos a fost cumplit bătut mai multe zile, în timp ce soția turcului tăiat îl silea mereu să păcătuiască cu ea, ca...

  ​Sfântul Nou Mucenic Ioan Valahul s-a născut în anul 1644 în ținuturile Olteniei, într-o perioadă de mari frământări pentru neamul românesc. Crescut de părinți evlavioși în dragostea de Dumnezeu și de țară, tânărul Ioan a deprins de timpuriu rânduielile vieții creștine, fiind pregătit spiritual pentru încercările ce aveau să vină. Activitatea sa, deși scurtă în ani pământești, a fost o mărturie neîncetată a rezistenței prin credință. ​Contextul politic al vremii era marcat de tensiunile dintre Voievodul Mihnea Vodă al III-lea și Poarta Otomană. Refuzul plății tributului a declanșat o invazie devastatoare a turcilor și tătarilor în Valahia. În acest vârtej al suferinței, Ioan, un tânăr nobil de o frumusețe fizică și sufletească rară, a fost luat în robie. Dus la Constantinopol, el a devenit ținta dorințelor necurate ale stăpânilor săi. Timp de doi ani și jumătate, „activitatea” sa a fost una de mărturisitor tăcut, dar ferm, în palatele vizirilor, unde a respins constant ofertele...

 

  ​Se povestește că un tânăr pelerin, care fusese în lume un oier iscusit, a ajuns la Chilia Colciu din Sfântul Munte Athos, căutând cuvânt de folos la bătrânul Dionisie. Acesta se plângea că, deși cunoștea toate rânduielile bisericești, inima lui rămânea grea și plină de neliniște. ​Cuviosul Dionisie l-a privit cu blândețe și l-a întrebat: „Spune-mi, fiule, când ești cu turma pe munte și vine furtuna, ce face oierul cel bun?” Tânărul a răspuns: „Părinte, oierul se face mic, se adăpostește sub mantie și stă lipit de pământ până trece urgia, păzind oile să nu se risipească.” ​Atunci, bătrânul i-a zâmbit: „Așa este și în viața duhovnicească. Furtuna este mândria și tulburarea lumii. Rugăciunea ta va avea putere doar atunci când te vei face mic, asemenea oierului sub mantie. Smerenia este singurul adăpost unde lupul cel înțelegător nu te poate ajunge. Nu te ridica deasupra nimănui prin cunoștințele tale, ci stai lipit de pământul smereniei, și atunci Dumnezeu Își va paște liniștea...

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

  42 Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M'ați iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M'a trimis. 43 De ce nu-Mi pricepeți vorbirea g ?: Pentru că nu-Mi puteți asculta cuvântul. 44 Voi sunteți din tatăl vostru Diavolul, și poftele tatălui vostru vreți să le faceți. El de la'nceput a fost ucigător de oameni și nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăiește minciuna, dintr'ale lui grăiește, fiindcă el mincinos este, și tatăl minciunii. 45 Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeți. 46 Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeți? 47 Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu“. 48 Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu ești samarinean și ai demon?“ 49 A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu și voi...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 12 Și chibzuind el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit și Marcu d , unde mulți erau adunați și se rugau. 13 Și bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică cu numele Roda s'a dus să asculte. 14 Și cunoscând ea vocea lui Petru, de bucurie n'a deschis ușa, ci a alergat înlăuntru și a spus că Petru stă în fața porții. 15 Iar ei au zis: „Ai înnebunit...“. Dar ea stăruia că așa este. Iar ei ziceau: „E îngerul lui...“ e . 16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Și deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți. 17 Și făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: „Spuneți acestea lui Iacob f și fraților! Și ieșind, s'a dus în alt loc“. A liluia, glasul al 2-lea (Psalmul 148, 1) Stih 1: Lăudați-L pe Domnul, ...

  Glasul 2 Pe întărirea dreptei credințe... Î ntrarmându-te cu pavăza dreptei credințe, taberele necredincioșilor le-ai sfărâmat, sfințite mucenice, și cunună de la Domnul ai primit, Mochie; pentru aceasta și cu îngerii bucurându-te, izbăvește de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Mochie, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Mochie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P ăzește Stăpâne cetatea Ta, pe care o ai întărit cu turnuri, și o ocrotește de vrăjmașii de alt neam, și de războaie dintre neamul ce este în ea, de sabie și nemișcată de cutremur; și o ferește de moarte și de foc și de foamete. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Mochie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î ndreptează-mi, fericite, slăbiciunea cugetului meu, către lățimea laudelor tale, și trimite lumină inimii mele, ca să laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină și mări...