REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  A ceștia au trăit pe vremea lui Dioclețian și Maximian, împărații și a dregătorilor Tavrinie și Gavinie, când a fost mare prigoană asupra creștinilor. Că, neplecându-se Sfinții aceștia a aduce jertfă în fața idolilor, au fost pârâți, către dregătorul Tavrinie. Deci, îndată, prinzându-i în satul lor, care se numea Ozovia, unde se aflau pururea în lucru și în rugăciuni către Dumnezeu, i-au legat cu lanțuri de fier și degrabă i-au dus pe ei la cetatea Dorostului, fiind acolo amândoi dregătorii, care le-au zis Sfinților: "Spuneți-ne, mai întâi, numele vostru." Și, spunându-și fiecare numele său, cuvintele lor le-a scris un notar. Apoi le-a zis Tavrinie: "Iată, viața voastră este în mâinile mele: deci, de voiți să trăiți, mergeți de aduceți jertfa mamei zeilor și veți fi preoții ei, că a murit preotul ei și s-a dus către marele Zeu, împăratul, ca să-i slujească lui acolo." Iar Sfântul Maxim a răspuns păgânului Tavrinie: "Cum îndrăznești, nerușinatule, să-l numeș...

  ​Sfinții Mucenici Maxim, Dada și Cvintilian au strălucit prin credință în perioada marilor persecuții creștine. Aceștia au mărturisit curajos pe Hristos în fața autorităților păgâne, refuzând să aducă jertfe idolilor, în ciuda presiunilor enorme exercitate asupra lor. ​Sub autoritatea tiranică a comandantului Tarcvinius, cei trei au fost supuși unor interogatorii severe și unor torturi cumplite. Rămânând neclintiți în dragostea lor pentru Dumnezeu, au fost aruncați în temniță pentru o perioadă îndelungată, unde au îndurat foamea și izolarea. În cele din urmă, văzând că nu pot fi înfrânți, prigonitorii au decis tăierea capetelor celor trei mărturisitori, aceștia primind astfel cununa muceniciei. ​Repere Biografice: ​ Perioada istorică: Sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei împăratului Dioclețian (cunoscută drept „Marea Persecuție”). ​ Locația: Provincia Moesia Inferior (în apropierea localității Ozovia). ​ Statut: Maxim era ce...

    ​Ieri am participat la un eveniment care a transformat străzile Râmnicului într-un veritabil pridvor al Împărăției lui Dumnezeu. Nu a fost doar o procesiune religioasă, ci o întâlnire vie cu istoria și sfințenia, pe care am avut privilegiul să o trăiesc alături de mii de pelerini veniți din toate colțurile Olteniei și nu numai. În această Duminică a Mironosițelor , am simțit cum timpul s-a dilatat pentru a face loc eternității. ​Am privit cu emoție cum racla Sfântului Grigorie Decapolitul , adusă de la Mănăstirea Bistrița , s-a întâlnit cu cea a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica . Ca jurnalist și locuitor al acestui oraș, am văzut multe evenimente, dar atmosfera de ieri a fost unică. Era o liniște plină de înțelesuri, o vibrație duhovnicească ce unea rugăciunea pustnicului de odinioară cu grija părintească a marelui ierarh. ​Eram acolo când mulțimea s-a revărsat pe bulevarde, purtând în mâini flori și în inimi speranță. Am văzut cum chipurile oamenilor se luminau...

  ​Se spune că în vremea persecuției împăratului Traian, când Sfântul Simeon avea deja peste o sută de ani, prigonitorii săi se mirau cum un om atât de bătrân poate îndura chinuri atât de cumplite fără să scoată un sunet de deznădejde. ​Unul dintre soldați, uimit de liniștea de pe chipul sfântului, l-a întrebat: „Bătrânule, de unde ai această putere, când trupul tău e slab ca o trestie în bătaia vântului?” Sfântul Simeon i-a răspuns cu un zâmbet blând: „Puterea mea nu stă în mușchi sau în tinerețe, ci în Cel pe care L-am văzut cu ochii mei făcând minuni. Am văzut cum moartea a fost biruită, așa că de ce m-aș teme de o umbră? Cel ce are rădăcinile în Cer nu se teme de furtunile pământului.” ​Asemenea unui stejar vechi care nu se lasă doborât, Sfântul Simeon ne învață că o credință vie transformă suferința în biruință, iar bătrânețea în lumină.

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

  46 Și a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Și era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s'a dus la El și L-a rugat să Se coboare și să-i vindece fiul, că era pe moarte. 48 Și Iisus i-a zis: „Dacă n'ați vedea semne și minuni, n'ați crede“. 49 Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul...“. 50 Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăiește!“ Și omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus și a plecat. 51 Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăiește. 52 Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Și i-au spus: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile“. 53 Așadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăiește“. Și a crezut, el și toată casa lui. 54 Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăși din Iudeea în Gali...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 8 Iar Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. 9 Și s'au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a Liberților g și a Cireneilor și a Alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, care se luau la întrebări cu Ștefan 10 și nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care el vorbea. 11 Atunci au pus pe niște bărbați să zică: „L-am auzit grăind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu“. 12 Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și, năvălind asupră-i, l-au răpit și l-au dus în sinedriu. 13 Și au pus martori mincinoși, care ziceau: „Acest om nu încetează a grăi cuvinte de blasfemie împotriva acestui loc sfânt h și a legii. 14 Că l-am auzit zicând că Iisus, acest Nazarinean, va strica locul acesta și...

  Glasul 2 Căutând cele de sus... S ionului celui de sus făcându-te cetățean, scaunul Sionului celui de jos ai luat și bine turma ți-ai povățuit la Staulul cel Ceresc. Te-ai răstignit lui Hristos, Sfinte Simeon, urmând Patimii Lui celei Dumnezeiești.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului, glasul 1: P e tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh și mucenic tare, cu sfințenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înșelăciunea și ai păzit credința. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: C ânta-voi Ție, Doamne... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P reasfințite Simeon, care stai înaintea Stăpânului purtând cunună, cere dezlegare păcatelor, pentru cei ce cu dragoste săvârșesc sfântă pomenirea ta. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u vela Crucii cu adevărat într-aripându-te, cu adierile Duhului, de Dumnezeu fericite, ai trecut valurile înșelăciunii, preafericite. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î nvrednicindu-te, preafericite, a fi rudă după trup Celui Ce cu Trupul S-a sărăcit din milostivire, t...

  Glasul 1 P e tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh și mucenic tare, cu sfințenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înșelăciunea și ai păzit credința. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale.

  A cest Sfînt Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sfîntului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credință, scriitorii vechi de istorie bisericească greacă, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin și Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas mărturisesc că Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, și Cleopa au fost frați buni de tată și de mamă, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, după întoarcerea lui Iosif din Egipt a luat de soție, de la fratele său Iosif, pe o fiică a lui Maria, care a născut pe acest Sfînt Simeon. Ajungînd în vîrstă și auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfîntul Simeon a crezut Într-însul. Iar după patima cea de bunăvoie a Domnului și după Înălțarea la cer, a fost numărat în ceata sfinților șaptezeci de apostoli întru bunavestire a lui Hristos, umblînd prin cetăți și prin sate, învățînd și făcînd minuni; luminînd pop...

  S imeon strălucește cu tinerețea și cu puterea, C ând blândului învățător el Îi urmează. Î n El nu vede pe ruda cea de un trup cu el, C i pe Dumnezeu Cel de necuprins, î ntrupat printre oameni. A ceastă lumină mare întreaga lume î ntunecată i-o a arătat. V enindu-și în sine el de lume s-a lepădat, Ș i precum vulturul puternic care se înalță în zbor, E l cu duhul s-a înălțat către ceruri și cele cerești. P rin Hristos el bunătatea lui Dumnezeu a cunoscut, V iața cea nemuritoare și frumusețea. P rin Hristos el încă și pe adevăratul Om L-a cunoscut. A stfel disprețuit-a slava și onorurile vremii lui, Ș i precum albina tuturor nevoințelor pe sine s-a dăruit, D e tinerețea lui nefiindu-i milă, nici de al său trup, C i Legea lui Hristos până la sfârșit împlinind, Ș i împărăției celei veșnice învrednicindu-se. R ăstignit pe cruce, bătrânul cel de una sută ani B oldul morții nu-l simte, C ăci el în duhul înviase demult; A cum el așteaptă S lăvita înviere Ș i a tr...

  ​Acesta a fost fiul lui Cleopa, care a fost fratele lui Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Văzând minunile Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos, Simeon a crezut și s-a numărat printre cei șaptezeci de Apostoli. Cu mare râvnă și curaj el a predicat Evanghelia lui Hristos în toată Iudeea. ​După ce necurații iudei l-au omorât pe Iacob, fratele Domnului și primul Episcop al Bisericii Ierusalimului, aruncându-l de pe aripa Templului și bătându-l peste cap cu ciomege, atunci acest Simeon, vărul lui Iacob, a fost ridicat episcop în locul lui în Biserica din Ierusalim. ​Simeon, ca al doilea Episcop al Ierusalimului, Cetății celei Sfinte, a păstorit Biserica lui Dumnezeu cu înțelepciune și cu putere până la bătrânețe adâncă și încuviințată. El era în vârstă de peste una sută ani când a luat mucenicia, care s-a întâmplat în acest fel: în timpul domniei lui Traian împăratul Romei a izbucnit în Palestina o dublă persecuție: împotriva urmașilor casei lui Dav...

 

  ​Această sărbătoare de o importanță istorică și duhovnicească deosebită rememorează pelerinajul istoric desfășurat între 28 aprilie și 5 mai 2012 . În acele zile binecuvântate, moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica au revenit în locurile unde acesta a păstorit cu sfințenie, poposind în puncte cheie ale Mitropoliei Olteniei: Catedrala Mitropolitană din Craiova, Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, ctitoria sa de suflet – Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Lainici, Catedrala din Drobeta-Turnu Severin și Mănăstirea Clocociov. ​Sfântul Calinic s-a întors „acasă” ​După 162 de ani de la întronizarea sa ca Episcop al Râmnicului Noul Severin, Sfântul Calinic a revenit simbolic în mijlocul credincioșilor săi. Racla, însoțită de o delegație condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei , a fost întâmpinată cu emoție sfântă pe 30 aprilie în Râmnicu Vâlcea. ​Înalt Preasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului de la acea vreme, a subliniat m...

   De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumne...

  43 a venit Iosif, cel din Arimateea, sfetnic cu bun chip e , care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu; și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. 44 Iar Pilat s'a mirat că a și murit; și chemând sutașul, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Și aflând de la sutaș, i-a dăruit lui Iosif trupul mort. 46 Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într'un mormânt care era săpat în stâncă; și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. 47 Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. 1 Și de'ndată ce a trecut ziua sâmbetei a , Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 2 Și foarte de dimineață, în prima zi a săptămânii b , au venit la mormânt în răsăritul soarelui 3 și-și spuneau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?“ 4 Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. 5 Și...

  1 În zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, Eleniștii a cârteau împotriva Evreilor, pentru că în slujirea zilnică b văduvele lor erau trecute cu vederea. 2 Și chemând cei doisprezece mulțimea ucenicilor c , au zis: „Nu e potrivit ca noi să lăsăm deoparte cuvântul lui Dumnezeu și să slujim la mese. 3 Drept aceea, fraților, căutați între voi șapte bărbați, cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la treaba aceasta; 4 iar noi vom stărui în rugăciune și'n slujirea cuvântului d “. 5 Și a plăcut cuvântul înaintea întregii mulțimi; și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt și pe Filip și pe Prohor și pe Nicanor și pe Timon și pe Parmena și pe Nicolae, prozelit din Antiohia e , 6 pe care i-au pus înaintea apostolilor; și ei, rugându-se, și-au pus mâinile peste ei f . 7 Și cuvântul lui Dumnezeu creștea; și numărul ucenicilor se înmulțea foarte în Ierusalim; și multă mulțime de preoți se supuneau credinței.

  F rați creștini, A ȚI auzit toate cele cu privire la îngroparea și învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Ați auzit cum Iosif s-a făcut slujitor îngropării, iar mironosițele, întâiele vestitoare ale Învierii Lui. Este de mare folos să cercetăm partea cea bună pentru care oamenii aceștia s-au învrednicit de atât de mare har. Vedem cum pentru o astfel de ispravă curajul era atât de trebuincios, căci fără el astfel de lucruri nu puteau să se săvârșească. Dacă ar fi fost fricoși, frica i-ar fi împiedecat. Curajul însă este puterea multor fapte bune. Când spunem acest lucru, nu ne gândim la curajul dat de puterea trupească, ci la cel dat de puterea sufletească, care se mai numește și mărinimie sufletească. Puterea trupească o naște firea, iar pe cea sufletească o naște voința omului. De aceea nu se poate face nimeni viteaz, când trupul lui este slab, „dar mare la suflet se face ori cine voiește. Această mărinimie sufletească o avea Iosif cel cu bună vază și sfintele femei mironosi...

  F rați creștini, Î NGROPAREA trupului și învierea cea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos au fost mai dinainte vestite de prooroci. Minunea lui Iona în pântecele chitului a însemnat mormântul în care s-a îngropat trupul cel de viață purtător al Domnului. Afundarea chitului cu Iona, în adâncurile mării, a însemnat pogorârea în iad a Mântuitorului nostru. Ieșirea lui Iona după trei zile din pântecele chitului a arătat că după trei zile Cel Unul Născut Fiul lui Dumnezeu va învia din morți. Semnul acesta cu Iona, Fiul lui Dumnezeu l-a tâlcuit, zicând: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului, trei zile și trei nopți” (Matei 12, 40). D espre îngroparea și învierea Domnului scrie Apostolul Pavel în Epistola sa către Corinteni, „că Hristos a murit pentru păcatele noastre și că s-a îngropat și a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor“ (I Corinteni 15, 3-4), iar Biserica lui Hristos, cea Sobornicească și...