REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Prorocia lui Isaia 10, 12-20 12 Și va fi că atunci când Domnul va isprăvi de făcut toate lucrurile în muntele Sionului și în Ierusalim, voi pedepsi mintea cea mândră, chiar pe aceea a regelui Asirienilor și trufașa înălțime a privirii lui; 13 că a zis: „Cu faptă tare și cu înțelepciunea priceperiivoi mișca hotarele neamurilor și puterea lor o voi prăda și voi clătina cetățile locuite; 14 și cu mâna mea voi lua întreaga lume ca pe un cuib; ca pe niște ouă părăsite le voi ridica și nimeni nu va fi care să-mi scape sau să grăiască împotrivă-mi“ f . 15 Oare se va slăvi pe sine securea fără cel ce taie cu ea? oare se va înălța ferăstrăul fără de cel care-l trage? tot așa dacă-i vorba de un toiag sau de o cârjă. 16 Dar nu va fi așa; ci Domnul Atotțiitorul va trimite peste cinstea ta ocară, iar peste slava ta foc arzător se va aprinde. 17 Foc va fi lumina lui Israel și cu pară de foc îl va sfinți și va mânca pădurea ca pe fân. 18 În ziua aceea se vor mistui munții și dealuril...

  Glasul 8 Apărătoare Doamnă... D e râvna cea Dumnezeiască fiind pus în mișcare și lărgind gura Poruncilor celor adevărate, temeliile Bisericii după Lege le-ai așezat; și cuvinte preaînțelepte dând călugărilor celor ce se aflau acolo, te-ai arătat lumii preaînțelepte între patriarhii Ierusalimului, Sfinte Ierarhe Sofronie. Prin care, îndreptându-ne, strigăm ție: bucură-te, lauda cea luminoasă a credincioșilor!

  Troparul Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, glasul al 4-lea: Î ndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Sofronie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: D eschide-voi gura mea și se va umple de Duhul și cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici și mă voi arăta luminat prăznuind și voi cânta minunile ei bucurându-mă. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofronie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u înțelepciune ai străbătut noianul curăției, cârmuindu-te de Suflările Duhului și cu harul înțelepciunii, ai adunat bogăție multă, Părinte Sofronie. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofronie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a un înger al Învierii lui Hristos ai fost și întâistătător Dumnezeiesc al Sfântului Mormânt, celui ce ne-a îmbogățit cu...

  Glasul 4 Î ndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Sofronie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  ​Sfîntul Sofronie, cel numit cu numele întregii înțelepciuni, s-a născut în Damasc, din părinți dreptcredincioși și deplin înțelepți, ale căror nume au fost Plintos și Mira, și erau cetățeni vestiți. Din tinerețile sale fericitul Sofronie și-a cîștigat viața potrivit cu numele său, iubind înțelepciunea cea duhovnicească și cea dinafară, păzindu-și fecioreasca sa curățenie, întreagă și neprihănită din pîntecele maicii sale. ​El a deprins mai întîi filosofia cea din afară, fiind numit și "sofist". După aceea, vrînd să cîștige înțelepciunea cea duhovnicească, umbla prin mănăstiri și prin sihăstrii, adunînd folos pentru sufletul său. Mergînd la Ierusalim, a intrat în viața de obște a marelui Teodosie, unde l-a găsit pe monahul Ioan Moscu, preot îmbunătățit și iscusit. Lipindu-se de acesta ca un fiu de tată, i-a urmat pînă la sfîrșit, scriind împreună cartea numită "Limonariu" sau "Grădină de flori". ​Din cauza năvălirii perșilor conduși de Hosroe, cei do...

  Sfântul Sofronie s-a născut la Damasc din părinți slăviți. Dobândind toată înțelepciunea științei omenești, el a rămas nemulțumit de ea și a dorit mai mult, a dorit înțelepciunea cea dumnezeiască a mântuirii sufletului, în lavra Sfântului Teodosie. El și-a ales ca învățător pe un monah foarte îmbunătățit, Sfântul Ioan Moschu. Împreună cu el a călătorit în pelerinaje pe la toate mânăstirile și nevoitorii din Egipt care puneau în practica vieții înțelepciunea cea duhovnicească. Dorința și cuvântul după care își călăuzea viața era: În fiecare zi învață tot mai mult despre înțelepciunea cea duhovnicească. Toate cele învățate cei doi pelerini le-au scris pe hârtie și mai pe urmă le-au dat la iveală într-o carte numită Livada duhovnicească. Ei după aceea au călătorit la Roma, unde Sfântul Ioan Moschu a și murit, lăsând în testament lui Sofronie ca să fie luat de acolo și dus fie în Muntele Sinai, fie la Lavra Sfântului Teodosie. Sfântul Sofronie a împlinit dorința învățătorului său și ...

                 2 Caranda Daniel - Fondator, Alina Agache - Redactor, Elena-Mădălina Jugănaru - Redactor, IPS Casian - Colaborator media, Petronela Vasiliu Verginica - Colaborator media. Acum e în regulă?

 

  ​Se spune că în vremea prigoanei lui Deciu, o femeie credincioasă pe nume Rufina a fugit în munți pentru a-și salva viața și credința. Acolo, în singurătatea aspră a stâncilor, l-a născut pe pruncul Codrat, dar la scurt timp după naștere, istovită, ea a trecut la Domnul. ​Pruncul a rămas singur, fără mamă, fără hrană și fără nicio mână omenească care să-l îngrijească. Însă aici intervine marea pildă a iubirii lui Dumnezeu: Cel ce hrănește păsările cerului nu a părăsit orfanul. ​Se povestește că Dumnezeu a poruncit norilor să se coboare deasupra pruncului. Aceștia, ca niște sâni cerești, lăsau să curgă în gura copilului o rouă dulce și hrănitoare , asemenea laptelui, până când acesta a crescut destul de mare încât să se poată hrăni singur cu ierburile pustiei. ​Învățătura duhovnicească a acestei pilde: ​ Dumnezeu este Tatăl orfanilor: Codrat a crescut fără părinți pământești, dar a fost educat de Sfântul Duh. Aceasta ne învață că, oricât de singuri ne-am simți în lume, „mam...

     Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, și-mi marturisesc nevrednicia, neputinta și saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunatăţile îndurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, să plang, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinaciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevarată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpane, pun mijlocitor pe înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfanta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai vazut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecatorului veşnic, şi fă-L sa...

  Prorocia lui Isaia 9, 8-20 8 Și tot poporul lui Efraim și cei ce locuiesc în Samaria vor cunoaște, ei, cei ce'n trufie și'n inimă semeață zic: 9 „Cărămizile au căzut, ci veniți, să cioplim pietre și să tăiem duzi și cedri. și să ne zidim turnuri!...“. 10 Și Domnul îi va zdrobi pe cei ce se ridică'mpotriva Lui pe muntele Sionului, iar pe vrăjmașii Săi îi va risipi: 11 Siria de la Soare-Răsare și pe Elinii de la Soare-Apune, cei ce-l mănâncă pe Israel cu toată gura. Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus, ci mâna Sa e încă înaltă. 12 Dar poporul nu s'a întors până ce a fost lovit; ei pe Domnul nu L-au căutat. 13 Așa că Domnul a luat de la Israel capul și coada, ce e mare și ce e mic, într'o singură zi: 14 omul bătrân și cei ce cată la fața omului f (aceștia sunt capul), profetul care învață fărădelegea (aceștia sunt coada). 15 Și cei ce-l fericesc pe poporul acesta îl vor amăgi și-l vor amăgi până ce-l vor înghiți. 16 De aceea Domnul nu...

  Prorocia lui Isaia 9, 8-20 8 Și tot poporul lui Efraim și cei ce locuiesc în Samaria vor cunoaște, ei, cei ce'n trufie și'n inimă semeață zic: 9 „Cărămizile au căzut, ci veniți, să cioplim pietre și să tăiem duzi și cedri. și să ne zidim turnuri!...“. 10 Și Domnul îi va zdrobi pe cei ce se ridică'mpotriva Lui pe muntele Sionului, iar pe vrăjmașii Săi îi va risipi: 11 Siria de la Soare-Răsare și pe Elinii de la Soare-Apune, cei ce-l mănâncă pe Israel cu toată gura. Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus, ci mâna Sa e încă înaltă. 12 Dar poporul nu s'a întors până ce a fost lovit; ei pe Domnul nu L-au căutat. 13 Așa că Domnul a luat de la Israel capul și coada, ce e mare și ce e mic, într'o singură zi: 14 omul bătrân și cei ce cată la fața omului f (aceștia sunt capul), profetul care învață fărădelegea (aceștia sunt coada). 15 Și cei ce-l fericesc pe poporul acesta îl vor amăgi și-l vor amăgi până ce-l vor înghiți. 16 De aceea Domnul nu...

  Glasul 1 Ceata îngerilor... M ărirea cea de șase ori numărată a mucenicilor lui Hristos să o lăudăm noi credincioșii, cu cântări: pe Sfinții Mucenici Codrat și pe Ciprian, pe Anecton și pe Crescent, pe Pavel și pe Dionisie. Că aceștia s-au nevoit până la tăiere și moarte și primind cununile nestricăciunii, se roagă pentru sufletele noastre.

  Troparul Sfinților Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie și al celor împreună cu dânșii, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: P e voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, te rog, îneacă-i întru adâncul nepătimirii, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, ca întru omorârea trupului, să-Ți cânt Ție ca dintr-o alăută cântare de biruință. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. S osit-a sfântul și minunatul praznic al sfinților mucenici, care s-au nevoit cu sfințenie, luminând pe toți cu raza Duhului. Deci adunându-ne, iubitorilor de praznic, după datorie să-i fericim pe dânșii. Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a un...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.