Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ilarion cel nou

 

Ilarion a fost starețul Mânăstirii Dalmaților din Constantinopol. El a fost ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul și următorul vieții Sfântului Ilarion cel mare, al cărui nume cu cinste l-a purtat.
Ilarion era puternic în rugăciune, neînfricat și stăruitor în nevoințe de tot felul. El a fost chinuit mult pentru cinstirea sfintelor icoane de către răii împărați iconoclaști, între care Leon, armeanul. Dar Leon, armeanul a fost omorât cu sabia de propriile lui gărzi, întru același loc dintru aceeași biserică în care nelegiuitul smulsese și aruncase la pământ Icoana Mântuitorului, prima icoană profanată din prigoanele pornite de el.
Sfântul Ilarion atunci a fost scos din închisoare, dar numai pentru scurt timp. El din nou a fost torturat și ținut în carcerele temnițelor, până ce la putere a venit binecredincioasa împărăteasă Teodora.
Ilarion era văzător cu duhul și avea și darul străvederii.
El a văzut îngerii care au ridicat la cer trupul Sfântului Teodor, studitul, care murise.
Plăcându-i lui Dumnezeu, Sfântul Ilarion cel nou a adormit cu pace și s-a strămutat la Împărăția Cerurilor la anul 845, pe când se afla întru al șaptezecilea an al vieții sale.