NOU !!!REVISTA VIAȚA SPIRITUALĂ APARE CU BINECUVÂNTARE SCRISĂ A PĂRINTELUI Pradjkatar Patrus Jahannas de la Mănăstirea Sf.AP. PETRU ȘI PAVEL.Revista Este o publicație creștină cu tematică spiritual Creștină FONDATOR Director Redactor șef Caranda Daniel. MOTTO - UL REVISTEI ESTE EVANGHELIA DUPĂ IOAN CAP1VERS1:,, 1. La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.". Anul 6/06/2025. APARIȚIE ZILNICĂ NR.1959 .Fondată la 8.01.2020. APARIȚIE ZILNICĂ ON-LINE

 

Acest sfânt sihastru trăise timp de șaizeci de ani în pustie, mai înainte ca Sfântul Pafnutie să vină la el pentru cunoaștere și cuvânt duhovnicesc.

Pletele și barba îi ajunseseră până la pământ, iar trupul lui, din cauza atâtor zeci de ani cât petrecuse gol în pustie se acoperise cu peri lungi. Tot părul trupului său era alb și strălucitor ca zăpada, iar întreaga lui înfățișare era plină de strălucire, de sublim și de măreție.

Văzându-l pe Pafnutie pentru întâia oară, Onufrie l-a chemat pe nume și și-a povestit lui viața cea petrecută în sălbăticia pustiei.

La acel loc din pustie îl adusese îngerul lui păzitor, care îi apăruse în față aievea. Vreme îndelungată el nu a mâncat decât ce legume a putut găsi și aceea foarte rar.

După lupte amarnice purtate cu demonii tuturor ispitelor și după ce inima lui s-a întărit desăvârșit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine pentru hrana lui.

În afară de aceasta, prin marea Purtare de Grijă a lui Dumnezeu, lângă chilia lui a crescut un palmier care rodea curmale din belșug și a început să izvorască și un fir bun de apă dulce, din care își putea astâmpăra setea.

“Dar cu toate acestea,” a zis Marele Onufrie, “eu cel mai mult mă hrănesc și îmi astâmpăr setea cu cuvintele cele dulci ale lui Dumnezeu. ”

Întrebându-l Pafnutie cum făcea să primească Sfânta Împărtășanie, sihastrul a răspuns că un înger al lui Dumnezeu îi aduce Sfânta Împărtășanie în fiecare Duminică.

Sfântul Onufrie i-a zis apoi Avvei Pafnutie că în ziua următoare avea să fie ieșirea lui din trup. Așa, mai înainte de ceasul ieșirii lui, el a îngenuncheat, s-a rugat lui Dumnezeu, și și-a dat în mâinile Lui sfântul lui suflet.

În acea clipă Avva Pafnutie a văzut cum întreg trupul sfântului se cuprinde de o lumină cerească și a auzit cântări de multe coruri îngerești, nevăzute.

Îngropând cu cinste trupul marelui Sfânt Onufrie, Avva Pafnutie s-a întors la Mânăstirea lui, spre a spune și fraților, spre mare folos sufletesc, cele pe care le văzuse cu ochii și le auzise cu urechile și cu mâinile lui atinsese.

Așa s-a făcut cunoscută, printr-un singur martor, viața minunată a acestui mare sfânt și măreția Purtării de Grijă a lui Dumnezeu către cei care se dăruiesc cu totul slujirii Lui.

Sfântul Onufrie cel mare a trecut la veșnicie în anul 400

 după Hristos.