Încetarea comuniunii de către Sfântul Grigorie Palama cu Patriarhul Ecumenic și anatematizarea sa sinodală

 L

În secolul al XIV-lea, Sfântul Grigorie Palama, apărător al teologiei ortodoxe despre lumina harului și al tradiției isihaste, a intrat într-un conflict deschis cu Patriarhul Constantinopolului Ioan Kalekas, care susținea noile și ereticele învățături ale lui Varlaam și ale adepților săi. Văzând abaterea gravă de la dreapta credință, Sfântul Grigorie a întrerupt comuniunea bisericească cu patriarhul, gest cunoscut în tradiția patristică drept încetare a pomenirii (διακοπή μνημοσύνου).

Această atitudine curajoasă, conformă cu Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopolitan, a fost interpretată de autoritatea bisericească a vremii ca act de nesupunere. În consecință, Sfântul Grigorie a fost anatematizat sinodal, împreună cu toți cei de un cuget cu el, formând așa-numita „facțiune palamită”. Sinodul respectiv nu a avut însă autoritate ecumenică, iar hotărârile lui au fost ulterior anulate, când Biserica Ortodoxă a recunoscut în mod oficial teologia palamită ca expresie autentică a credinței patristice.

Poziția Sfântului Grigorie Palama arată limpede că apartenența la Biserică nu se măsoară după comuniunea cu o persoană aflată în scaun patriarhal, ci după adevărul credinței. Adevărata unitate cu Biserica se păstrează doar prin fidelitate față de învățătura ortodoxă a Sfinților Părinți, nu prin conformism față de autorități rătăcite.