Fapte 2, 1-11

 

¹ Și când a sosit ziua Cincizecimii^a, erau toți împreună la un loc^b. ² Și fără de veste s'a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut toată casa unde ședeau. ³ Și limbi ca de foc^c li s'au arătat, împărțite, și au șezut pe fiecare din ei. ⁴ Și s'au umplut toți de Duh Sfânt și au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. ⁵ Și erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer^d. ⁶ Și când s'a făcut vuietul acela, s'a adunat mulțimea și s'a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa. ⁷ Și erau uimiți toți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc? ⁸ și cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?, ⁹ Parți și Mezi și Elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, ¹⁰ în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și Romani aflați în trecere, Iudei și prozeliți, ¹¹ Cretani și Arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre mărețiile lui Dumnezeu!“