REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Plăcutule ales al lui Hristos și făcătorule de minuni, Cuvioase Părinte Alexandru, pe tine, cel ce ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu lumea ai luminat și viețuirea ta cu virtutea și cu mulțimea facerilor de minuni ai împodobit, cu dragoste în cântări duhovnicești te lăudam. Iar tu, îndrăzneală către Domnul având, cu rugăciunile tale de toate nenorocirile ne slobozește, ca să-ți cântam: Bucură-te, Cuvioase Alexandru, făcătorule de minuni al Svirului!  Sursa: blog-pt-suflet.blogspot.com

  S fantul Alexandru din Svir a vietuit intre anii 1448-1533, in Rusia, fiind singurul sfant cunoscut care s-a invrednicit a vedea Sfanta Treime, precum odinioara Dreptul Avraam. In viata sfantului s-a intrupat cuvantul Mantuitorului, care zice: "Fericiti sunt cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu." P amantul rusesc a nascut mari sfinti Bisericii lui Hristos, mari inchinatori ai Sfintei Treimi. Astfel, dintre cei cu au primit supranume, datorita evlaviei si ravnei lor, ii amintim pe urmatorii: Sfantul Serghie de Radonej este numit "teologul Sfintei Treimi", Sfantul Andrei Rubliov este numit "zugravul Sfintei Treimi", Sfantul Pavel Florenski este numit "marturisitorul Sfintei Treimi" prin mucenicie, iar Sfantul Alexandru din Svir este numit "proorocul Sfintei Treimi", ca unul ce s-a invrednicit sa vada Sfanta Treime, asemenea lui Avraam, prin aratarea a trei ingeri. I n anul 1904, Sfantul Ioan de Kronstadt scria in &quo

  Cuviosul Părintele nostru Alexandru s-a născut la Oloneț, în ținutul Novgorodului, în urma unei descoperiri primite de părinții săi, Ștefan și Vasa. Din botez, el a fost numit Amos, iar când a crescut a fost încredințat unui om evlavios pentru a-l învăța dumnezeieștile Scripturi, dar copilul întâmpina mai multe greutăți la pricepere decât cei de o vârstă cu el. Într-o zi, pe când cerea cu dinadinsul ajutorul Maicii lui Dumnezeu în mănăstirea Ostrog, care se afla lângă satul său, a auzit vocea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care îl îmbărbăta și de atunci a putut să învețe cu ușurință. În fiecare zi el mergea la biserică și petrecea în multă înfrânare, deși era încă tânăr cu vârsta. Când a crescut, părinții s-au pregătit să-l căsătorească, dar el le-a arătat că nu dorea să fie decât al lui Dumnezeu și, punând pricină că merge la lucru într-un alt sat, a plecat cu bucurie pe calea care urma să-l ducă la mântuire. Deci trecând râul Svir, a ajuns noaptea în preajma unui lac înconjurat

 

     Spunea oarecare din bătrâni, că a mers dracul la un bătrân în chip de monah şi bătând la uşă, a deschis bătrânul şi a zis: Fă rugăciune! Iar dracul a zis: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Şi iar a zis bătrânul: Roagă-te şi zi: Slava Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Iar dracul, fiind ars că de foc, a fugit.

 Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa

  14 Și a auzit regele Irod - fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut - și zicea că Ioan Botezătorul s'a sculat din morți, și de aceea se fac minuni prin el. 15 Alții însă ziceau că este Ilie, iar alții că este profet sau ca unul din profeți. 16 Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat...“. 17 Că Irod, trimițând, îl prinsese pe Ioan și-l legase și-l întemnițase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. 18 Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit s'o ai pe femeia fratelui tău“. 19 Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, 20 fiindcă Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și, ascultându-l, rămânea'ndelung pe gânduri și bucuros îl asculta. 21 Și întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naștere le-a făcut ospăț dregătorilor săi și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, 22 și intrând fiica Irodiadei și jucând, a plăcu

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 25 Iar pe când Ioan își împlinea călătoria h , zicea: Eu nu sunt ce credeți voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor! 26 Bărbați frați, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri i . 27 Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim și mai-marii lor, necunoscându-L și osândindu-L, au plinit glasurile profeților ce se citesc în fiecare sâmbătă. 28 Și fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Iar când au săvârșit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce și L-au pus în mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 31 Timp de mai multe zile El li S'a arătat celor care împreună cu El s'au sui

  Prorocia lui Isaia 40, 1-5, 9-10; 41, 18; 45, 18; 48, 21; 54, 1 1 Alinați-vă, alinați-vă, poporul Meu! zice Domnul. a 2 Voi, preoți, grăiți către inima Ierusalimului; alinați-l, că umilința lui s'a'mplinit, păcatele i s'au dezlegat, că din mâna Domnului a primit de două ori mai mult decât prețul păcatelor lui. b 3 Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru! c 4 Fiece vale se va umple și fiece munte și deal se va micșora; cele strâmbe se vor face drepte și căile colțuroase vor fi netede. d 5 Și slava Domnului se va arăta și orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu, căci Domnul a spus-o. 9 Tu, cel ce-i binevestești Sionului, f suie-te pe muntele înalt; glasul ți-l înalță cu tărie, tu cel ce-i binevestești Ierusalimului!; 10 înălțați-vă! nu vă temeți, spuneți cetăților lui Iuda: „Iată-L pe Dumnezeul vostru!“ Iată-L pe Domnul! Domnul vine cu tărie, brațul Său e plin de putere; iată, răsplata

  Glasul 5 M ărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca și celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viața cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare și vremelnică.

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă

  Glasul 2 P omenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit, că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce s-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.

  Sfîntul Ioan, Înaintemergătorul Mîntuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pămînt, zicînd: Vine Cel mai tare decît mine, în urma mea... Astfel a propovăduit venirea Domnului și sufletelor care erau ținute în iad ale sfinților strămoși, căci acum s-a arătat în lume Mesia cel așteptat. Și precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot așa și Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod. Deci, aceasta s-a început astfel: Irod, care se numea Antipa, fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pe pruncii cei din Betleem, fiind a patra odraslă rea a rădăcinii celei rele, care a stăpînit în Galileea, a luat mai întîi de soție pe fiica lui, Areta, împăratul Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. Apoi, rănindu-se de frumusețea Irodiadei, femeia fratelui său, Filip, a luat-o pe ea de soție, învoindu-se astfel la

  O , Sfinte Părinte Ioane, a l Domnului minunat Botezător, T u ești înaintemergătorul Mântuirii. C urăția sufletului tău s ufletul omenesc atinge, E a este trâmbița cea înfricoșată de la Iordan. E a pe trândavi trezește, d in păcat îi mișcă, E i aud că securea la rădăcina copacului stă. Ț ie mă plec, ție mă rog: A jută-mi mie să birui p e toți dușmanii mei! Ț ie mă închin, Puternice P rorocule al Domnului, î naintea ta genunchii ființei toate îmi plec; î naintea ta plâng și te rog, S finte Părinte Ioane, D ăruiește-mi și mie a inimii tale tărie de leu! D ăruiește-mi și mie a duhului tău curăție. D ăruiește-mi și mie putere din puterea ta, C a și eu să mă nevoiesc și ție să urmez î ntru supunere Domnului și stăpânire A supra trupului și duhului meu. C a și eu să mă botez ca tine, Î ntru postiri adevărate Ș i întru privegheri să mă curățesc. C a și eu să gust rugăciunea C e descoperă luminări cerești. C a și eu fără frică la mucenicie să merg, C a tine, fă