REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  F rați creștini, P rin cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi: „Însutit va lua și viața veșnică va moșteni“, Domnul ne-a arătat nouă că cei ce săvârșesc fapte bune, în lumea aceasta sunt prețuiți și lăudați, iar în veacul viitor sunt de trei ori fericiți. Omul cu fapte bune nu caută nicidecum cinstirile și laudele lumii acesteia, însă lumea îl primește și-l prețuiește, oriunde s-ar găsi și în orice stare s-ar afla și s-ar întâmpla. Cinstea și lauda aleargă pe urma lui, în tot timpul și în tot locul, după cum aleargă umbra pe urma noastră, când fugim. M ulți socotesc că răsplătirile oamenilor pentru faptele lor bune sunt numai cerești și că oamenii cei buni se cinstesc și se slăvesc numai în cer și în viața veșnică. Se înșeală însă pentru că Dumnezeu, Care este Stăpânul celor cerești și al celor pământești, când a zis: „Însutit va lua și viața veșnică va moșteni“ (Matei 19, 29), a făgăduit nu numai răsplătiri pământești ci și cerești. Acest lucru îl arată mai lămurit Evanghelistul

  F rați creștini, C u multă evlavie cinstește marele prooroc David pe prietenii lui Dumnezeu, zicând: „Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei“ (Psalm 15, 3). De aceea, din învățătura dumnezeieștilor Scripturi fiind povățuiți, noi creștinii cinstim pe toți prietenii lui Dumnezeu, adică pe sfinți, ca pe niște păzitori ai poruncilor lui Dumnezeu, ca pe niște luminate pilde ale faptelor bune, ca pe niște făcători de bine ai firii omenești. Pe fiecare dintre sfinții știuți, îl cinstim în chip deosebit; dar sunt mulți și neștiuți de noi, fiindcă numărul lor, în cursul veacurilor, s-a înmulțit și până la sfârșitul veacurilor se va înmulți. Pentru aceasta odată în an noi prăznuim pomenirea tuturor sfinților și cu evlavie cinstim pe toți cei știuți și neștiuți: pe drepții cei mai înainte de Legea lui Moise, pe prooroci, pe Apostolii lui Hristos, pe mucenici, pe mărturisitori. pe păstori, pe învățători, pe cuvioși, pe toți cei de la Adam și până a

  La cuvintele Apostolului: „ Și nu numai atât, ci ne lăudăm, și în suferințe ” (Romani 5, 3) E ste o muncă grea pentru lucrătorul de pământ a conduce plugul, a trage brazdele, a arunca sămânța, a suferi vremea rea și frigul, a abate de la ogor apa cea de prisos, a săpa canale prin mijlocul ogorului și a fânețelor. Dar această muncă obositoare și foarte grea i se face ușoară și suferită când privește cu duhul semănăturile cele înverzite, secera cea ascuțită, aria cea plină de snopi și bucuria cu care se aduc acasă roadele coapte. T ot așa corăbierul cutează a se arunca în valurile sălbatice, nu se teme de furtună și de marea cea foarte adeseori vuitoare, rabdă vânturile cele nestatornice, valurile cele grozave ale mării și durata cea lungă a călătoriei pe mare. Toate acestea le rabdă și le suportă, căci gândește la povara mărfurilor, la limanuri și la piețele de comerț, și vede cu duhul înaintea sa câștigul cel nemăsurat pe care-l nădăjduiește. D e asemenea, ostașul suferă cu bărb

  Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67, 36) I ubiți credincioși, A ți auzit în Sfânta și dumnezeiasca Scriptură zicându-se: Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dânșii (Psalm 15, 3). Tocmai de aceea, noi, creștinii ortodocși, cinstim pe sfinții lui Dumnezeu, știind că Dumnezeu săvârșește în chip minunat voile Sale cu dânșii. Trebuie de la început să vă spun că Biserica Ortodoxă face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, și venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinților și îngerilor Lui, care slujesc la mântuirea sufletelor noastre. La aceasta ne învață și Sfântul Apostol Pavel zicând: Îngerii nu sunt oare toți duhuri slujitoare, trimiși ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii? (Evrei 1, 14). Iar scopul cultului sfinților este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicând: Lăudați pe Dumnezeu întru sfinții Lui

 Rugă (III)  Pe câmpuri sânzienele iar înfloresc, E sărbătoare și praznic Împărătesc E nașterea Sf.Ioan Botezătorul,  Proroc și Înainte-Mergătorul. Ne rugăm ție Sf.loan Botezător, În fața Domnului să fii mijlocitor Ca să ne ierte nouă, tot ce greșim, De câte ori în cuie Îl pironim.  Să ne ajute, să fim sănătoși Să trecem prin viață curați și frumoși, Lumină și căldură-n  suflet să avem, Ispitelor să facem față, să nu cedăm. Să iubim aproapele, să-l încurajăm Și când este la necaz, să îl ajutăm Să avem putere să trecem prin greu Să fim mereu aproape de Dumnezeu! Drepturi rezervate de autor  Petraru Valentina

 

  13 Și venind Iisus în părțile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? 14 Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre prooroci. 15 Și le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt? 16 Răspunzând Simon Petru a zis: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. 17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit ești Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. 18 Și Eu îți zic ție, că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. 19 Și îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.

  21 Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi. Dar în orice ar cuteza cineva – întru neînțelepție zic, – cutez și eu! 22 Sunt ei evrei? Sunt și eu. Sunt ei israeliți? Israelit sunt și eu. Sunt ei sămânța lui Avraam? Sunt și eu. 23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebunește spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. 24 De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. 25 De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în largul mării. 26 În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații cei mincinoși; 27 În osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă

    Un frate se lupta mult cu păcatul desfrânării. Iar intamplandu-i-se lui a trece pe lângă un sat din Egipt şi văzând o fată de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea şi a zis tatălui ei: "Dă-mi-o pe ea să-mi fie soţie". Iar el i-a zis: "Nu pot să ţi-o dau, până nu voi întreba pe dumnezeul meu". Deci a zis demonului: "Iată, un călugăr cere pe fiica mea, să i-o dau lui de soţie?" Iar demonul, răspunzând, i-a zis: "De se va lepăda de Hristos şi de Botez şi de făgăduinţă călugărească, să i-o dai". Iar călugărul s-a lepădat de toate. Şi îndată a văzut un porumbel ieşind din gura lui şi zburând la cer. Iar slujitorul idolesc, mergând la demon, i-a spus că acela s-a lepădat. Atunci diavolul i-a zis: "Să nu-i dai lui pe fiica ta de soţie, că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui". Şi venind el la călugăr, i-a spus: "Nu pot să ţi-o dau pe ea, că Dumnezeul tău încă îţi ajută ţie şi nu S-a depărtat de la

 Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul si Indumnezeitul Tau suflet si de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita si i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut invia

    I Petru 1, 3-9 3 Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morți, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, 4 Spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi, 5 Cei ce sunteți păziți cu puterea lui Dumnezeu, prin credință, spre mântuire, gata să se dea pe față în vremea de apoi. 6 Întru aceasta vă bucurați, măcar că acum ar trebui să fiți triști, încercați fiind de multe feluri de ispite pentru puțină vreme, 7 Pentru ca credința voastră încercată, mult mai de preț decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă și spre slavă și spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos. 8 Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; întru El, deși acum nu-L vedeți, voi credeți și vă bucurați cu bucurie negrăită și preamărită, 9 Dobândind răsplata credinței voastre, mântuirea sufletelor.   I Petru 1, 3-9 3 Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostr

  „Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar” (I Corinteni 15, 10) Cuvânt de laudă Apostolului Pavel Ce este omul, cât de mare este noblețea firii noastre și de câte virtuți mari este capabilă această făptură -omul – nimeni nu a arătat mai bine decât Apostolul Pavel. El stă acum de față cu glas mare spre a răpune pe toți pârâșii firii, spre a apăra pe alcătuitorul firii, spre a ne încuraja la fapta cea bună și spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capabilă de nici un bine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a dobândit alt suflet, nu a locuit în altă lume, și, cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalți oameni. Mai întâi, acest Apostol nu s-a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un necaz care i s-a întâmplat pentru fapta bună și pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor și le-a numit pe acestea „vremelnice și ușoare” (II Corinteni 4, 17). Dar încă și mai v