VECERNIA

 

Facere 28, 10-17;

¹⁰ Iar Iacob, ieșind din Beer-Șeba, s'a dus la Haran. ¹¹ Ajungând însă într'un oarecare loc, a rămas acolo pentru noapte, căci asfințise soarele. Și luând una din pietrele locului și punându-și-o căpătâi, s'a culcat în locul acela. ¹² Și a avut un vis^b. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. ¹³ Și iată că Domnul stătea drept în vârful ei și a zis: „Nu-ți fie teamă! Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, părintele tău, și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ți-l voi da ție și urmașilor tăi. ¹⁴ Urmașii tăi vor fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi, și'ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile^c pământului, și'ntru urmașii tăi. ¹⁵ Iată, Eu cu tine sunt și te voi păzi oriunde vei merge; te voi întoarce în țara aceasta și nu te voi părăsi până nu voi plini toate câte ți-am spus“. ¹⁶ Iar când s'a trezit din somn, Iacob a zis: „Într'adevăr, Domnul este în locul acesta, și eu n'am știut-o!“ ¹⁷ Și s'a'nspăimântat și a zis: „Cât e de înfricoșător locul acesta!; el nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta e poarta cerului!“. 

Prorocia lui Iezechiel 43, 27; 44, 1-4;

²⁷ Și va fi că în ziua a opta, și de atunci înainte, preoții vor aduce pe jertfelnic jertfele voastre arderi-de-tot și pe cele de mântuire, iar Eu vă voi primi, zice Domnul“.

¹ Atunci m'a adus îndărăt pe calea exterioară a porții templului, cea care cată spre răsărit; iar aceasta era încuiată. ² Și mi-a zis Domnul: „Ușa aceasta va fi încuiată; ea nu se va deschide și nimeni nu va trece prin ea; ³ căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra printr'însa, și ea va fi încuiată.^a Cât despre principe, el va ședea în fața ei să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea pridvorului porții va intra, și pe ea va ieși“. ⁴ Și m'a dus pe calea porții ce cată spre miazănoapte, în fața casei. Și m'am uitat, și, iată, casa era plină de slava Domnului; iar eu am căzut cu fața la pământ.  

Pilde 9, 1-11

¹ Înțelepciunea și-a zidit sieși casă și pe șapte stâlpi a întărit-o;^{a 2} jertfele și le-a înjunghiat, vinul și l-a dres în pahar și masa și-a pregătit-o; ³ slugile și le-a trimis să facă'naltă strigare la pahar, zicând: ⁴ „Cel simplu, neînvățat, să treacă pe la mine!“ Iar celor nemintoși le-a zis: ⁵ „Veniți și mâncați pâinea mea și beți vinul pe care l-am dres pentru voi! ⁶ Lăsați deoparte nerozia și veți trăi, pentru ca în veac să împărățiți;^b căutați lucrarea minții,^c ca să puteți trăi, și drept călăuziți-vă înțelegerea prin cunoaștere“. ⁷ Cel care-i ceartă pe cei răi își va atrage dispreț, iar cel care-l mustră pe cel necurat se necinstește pe sine. ⁸ Nu-i mustra pe cei răi, ca să nu te urască; mustră-l pe cel înțelept, și el te va iubi. ⁹ Deschide-i înțeleptului o cale^d, și el va fi mai înțelept; învață-l pe cel drept să cunoască, și el mai multă cunoaștere își va dobândi. ¹⁰ Începutul înțelepciunii e frica de Domnul, iar sfatul celor sfinți e cunoașterea; căci a cunoaște legea e datul cugetului bun; ¹¹ că'n acest chip vei trăi mult și anii vieții tale ți se vor adăuga.