În sat te hraneai prin urechi

 

 Într-un sat trăia cineva care postea foarte des, încât oamenii l-au numit Postitorul. Avva Zenon a auzit de el și a trimis pe cineva să îl cheme. El a venit cu bucurie și, după ce s-au rugat, s-au așezat. Bătrânul a început să se nevoiască în tăcere. Negăsind pe nimeni cu care să vorbească, Postitorul a căzut în acedie și i-a grăit bătrânului: Roagă-te pentru mine, avva, căci vreau să plec acasă. Bătrânul a întrebat: De ce? Postitorul i-a răspuns: Inima îmi arde ca focul și nu știu ce are. În sat posteam până seara și niciodată nu mi s-a întâmplat așa ceva. Atunci bătrânul îi spune: În sat te hrăneai prin urechi. Mergi și de acum înainte mănâncă și tot ce faci fă într-ascuns. Omul a început să se nevoiască așteptând cu frământare ceasul al nouălea; iar cei care-l cunoșteau ziceau: A intrat demonul în Postitor. S-a dus și i-a spus totul bătrânului. Dar acesta i-a grăit: Aceasta este calea dumnezeiască.