REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 8 Î ntru răbdarea ta ți-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, bătăi suferind, în necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i și pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să mântuiască sufletele noastre.

  F ecioria și milostenia sunt două fapte bune prea mari, care fac fecioară înțeleaptă pe ceea ce le are, îi umple vasele sufletului cu untdelemnul facerii de bine, îi înfrumusețează candela, o umple cu untdelemn, o luminează, îi deschide ușa cămării celei de nuntă, o duce înăuntru la nunta cea veșnică, o unește cu mirele cel fără de moarte, cu unire nestricăcioasă. Însă numai când amândouă sunt împreună legate. Căci fecioria singură, neunită cu milostenia, deși este o mare faptă mai presus de fire și îngerească, dar dacă nu va avea milostenia însoțită cu ea, nu numai că nu poate agonisi untdelemn în vasele sufletului celei ce o are, nu numai că nu poate a-i lumina candela, a-i deschide ușa cămării celei de nuntă, ci tot neînțeleaptă se numește; iar vasele le deșertează, candela o stinge, ușa cămării o închide, apoi o face să audă: Nu te știu pe tine . După cum au auzit despre neînțeleptele fecioare din Evanghelie, care, deși au avut fecioria, dar de vreme ce n-aveau și milostivi...

  A ceastă sfântă fecioară și mielușea iubită a lui Hristos era de neam româno-bulgar, născându-se pe la începutul secolului XIII (c. 1206), în orașul Târnovo, vechea capitală a Bulgariei. Tatăl său era lucrător de pământ, iar mama sa, de origine valahă, era casnică. D upă ce dădu fiicei sale o aleasă creștere duhovnicească și o legă cu inima de dragostea lui Hristos, mama se mută la viața veșnică, lăsând copila orfană în grija tatălui ei. Apoi el, recăsătorindu-se, a lăsat pe fericita Filoteia în grija mamei vitrege. Dar, ca de obicei, copila era adeseori asuprită, pedepsită și chiar pârâtă la tatăl ei, pe motiv că n-o ascultă, ci merge prea des la biserică și că risipește averea casei, dând-o milostenie la copiii orfani și săraci. Pentru aceasta era certată de tatăl ei. Î nsă fecioara Filoteia nu se tulbura, nici nu punea la inimă aceste ispite ce i le făcea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o îndepărta de la faptele cele bune, pe care le învățase de la buna ei mamă...

  10 Și învăța Iisus în una din sinagogi sâmbăta. 11 Și iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință și era gârbovă și nu putea nicidecum să se ridice. 12 Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, dezlegată ești tu de neputința ta!“ 13 Și Și-a pus mâinile pe ea, și ea îndată s'a îndreptat și-L slăvea pe Dumnezeu. 14 Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulțime: „Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; așadar, în ele veniți și vă vindecați, dar nu în ziua sâmbetei!...“. 15 Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Fățarnicilor! Fiecare din voi oare nu-și dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle și-l duce de-l adapă? 16 Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“ 17 Și zicând El acestea, toți cei care-I stăteau împotrivă se rușinau; și toată mulțimea se bucura de toate slăvi...

  10 În sfârșit, frații mei, întăriți-vă întru Domnul și'ntru tăria puterii Lui. 11 Îmbrăcați armura c lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci lupta noastră nu este'mpotriva cărnii și a sângelui d , ci'mpotriva Începătoriilor, împotriva Stăpâniilor, împotriva Stăpânitorilor acestei lumi de'ntuneric, împotriva duhurilor răutății e care sunt în stihiile cerești f . 13 Pentru aceea luați armura lui Dumnezeu: pentru ca'n ziua cea rea să fiți în stare să țineți piept; și după ce veți isprăvi totul, să rămâneți în picioare. 14 Așadar, stați în picioare, avându-vă mijlocul încins cu adevărul și îmbrăcați fiind în platoșa dreptății 15 și cu picioarele încălțate'n starea de a fi gata pregătiți pentru Evanghelia păcii g ; 16 mai presus de toate luând pavăza credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile înflăcărate h ale Celui-Rău. 17 Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu,

  „S-au rușinat toți cei ce erau împotriva Lui” (Luca 13, 17) Ne este de folos să fim dojeniți C ine laudă toate fără deosebire, atât faptele noastre cele vrednice de ocară, cât și pe cele vrednice de laudă, acela nu ne este prieten, ci un amăgitor sau batjocoritor. C ând cineva laudă ceea ce este lăudabil, dar, pe de altă parte, ocărăște greșelile și păcatele, acesta este prietenul cel adevărat. Și ca să vedeți că cel care în toate ne laudă și în toate ne proslăvesc nu ne este prieten, ci un amăgitor, ascultați ce grăiește Dumnezeu prin Proorocul Isaia: „Poporul meu, cei ce vă fericesc vă înșeală pe voi și cărarea picioarelor voastre o strică” (Isaia 3, 12). P e un vrăjmaș nu-l putem suferi, chiar când ne laudă, iar pe un prieten îl îmbrățișăm, chiar și când ne dojenește. Acela ne este potrivnic chiar și când ne sărută, iar acesta ne este plăcut chiar și când ne rănește. Sărutarea vrăjmașului este foarte bănuitoare, iar rana ce ne face un prieten purcede de la grija lui pent...

  F rați creștini, A ți auzit cum a numit Domnul pe mai-marele sinagogii, care una grăia și altceva cugeta. „Fățarnice“, i-a zis Domnul, apoi a mustrat și a dat pe față fățărnicia lui. Păcatul fățărniciei, pe care unii îl numesc iscusință firească, iar alții meșteșug folositor, este un păcat mare, care, la rândul lui, dă naștere la alte multe și mari păcate. Fățărnicia are ca rădăcină vicleșugul, iar ca roade: minciuna, înșelăciunea, șiretenia, necinstea și vătămarea aproapelui. D umnezeu, din iubirea Sa față de oameni, voiește ca purtările oamenilor să fie cinstite, mintea lor curată și sufletul lor sfânt. De aceea poruncește, zicând: „Cuvântul vostru să fie da, ceea ce este da, și nu, ceea ce este nu“ (Matei 5, 37). Cum cugetă mintea ta așa să grăiască și gura ta, iar ce este mai mult decât da și nu, adică cuvintele cele cu dublu înțeles și răspunsul cel meșteșugit și încurcat, sunt de la diavolul. Acestea cad sub aspră judecată, cum ne spune și Sfântul Apostol Iacob, zicând:...

   Duminica a 27-a după Rusalii aduce în atenția credincioșilor o minune plină de profunzime teologică și umană: **Vindecarea Femeii Gârbove** (sau „încovoiată”). Această Evanghelie, citită adesea în timpul **Postului Nașterii Domnului**, este o mărturie a puterii lui Hristos de a elibera omul de legăturile fizice și spirituale și o lecție despre **prioritatea Iubirii față de Lege**. --- ## 1. Patima Femeii: O Legătură de 18 Ani Evanghelia îl prezintă pe Mântuitorul propovăduind într-o sinagogă (locul de închinare al iudeilor), conform rânduielii sâmbetei. Acolo se afla o femeie care suferea de o boală cumplită: > **„...și iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, fiind încovoiată și neputând să se îndrepteze nicidecum.”** (Luca 13:11) * **Gârbovia (Neputincioșia Fizică):** Gârbovia nu era o simplă boală fizică, ci era provocată de un **„duh de neputință”** (o lucrare demonică). Această patimă o ținea pe femeie **încovoiată spre păm...

  C onform tradiției, unul din cele mai mari sfinte odoare din Rusia - icoana Maicii Domnului din Vladimir a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca pe blatul de la masa la care Mântuitorul a mâncat împreună cu Pururea Fecioara Maria și dreptul Iosif. La mijlocul secolului al XII-lea (1131), Patriarhul Constantinopolului, Luca Hrisoverga, a dăruit această Icoană Marelui Cneaz Gheorghe Vladimirovici al Kievului, numit și Yuri Dolgoruki (15 aprilie), fondatorul Moscovei. D e-a lungul timpului, s-au zugrăvit numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului din Vladimir. Una dintre copiile cunoscute este icoana Maicii Domnului pe care Sfântul Nil Stolbensk a avut-o în coliba sa de pe insula Seliger. O primă minune a icoanei Maicii Domnului din Vladimir-Seligersk ne este consemnată în viața Sfântului Cuvios Nil. Călugărul a fost atacat de tâlhari, care căutau bani. Văzându-i, Sfântul Nil le-a zis: „Toată comoara mea se află în colțul chiliei.” Î n acel loc se afla icoana Maicii Domnul...

  În Mira Lichiei, unde marea-i senin, S-a născut o stea, purtând un nume Divin. Nicolae cel Preasfânt, vlăstar de credință, Din tinerețe, dar, smerenie și Biruință. ### I. Darul Tăcut Nu a vrut laudă, nici cinste lumească, Ci a ales calea milosteniei cerească. Trei fete sărace, ajunse la necaz, Le-a salvat din beznă, la ceas de amar. Trei pungi cu galbeni, aruncate-n taină, Au schimbat destinul, rupând orice haină De frică și patimă, de iad și rușine, Dăruind speranță, în numele Tainic. ### II. Stâlpul de la Niceea Nu doar blândețea, ci și focul Duhului, L-a aprins pe Ierarh, apărând Adevărul. La Niceea, unde *Arie* a venit, Cu vorbă șireată, cu gând necurat, Sfântul Nicolae, plin de zel, n-a tăcut, Și-a apărat pe Hristos, ca Fiu cel Născut. Căci **Dumnezeu este Adevăr**, nu doar o poveste, Iar el, Păstorul, sabia-n mână-i este. ### III. Ocrotitorul Mărilor De la tărâmuri sfinte, până-n largul mării, Tu ești Scutul-nțelept, al *întregii* zării. Tu oprești furtuna, ajuți pe marinar...

 

  ***   **Context:** Aceasta este, probabil, cea mai cunoscută poveste din tinerețea Sfântului Nicolae, care arată cât de mult preț punea pe milostenia făcută în ascuns, pentru a nu umili pe cel ajutat. ### Pilda Tatălui Sărac și a Iubirii de Argint În cetatea Patara (Lichia), unde locuia Sfântul Nicolae înainte de a fi hirotonit preot, trăia odată un **nobil bogat** care, din cauza unor împrejurări nefericite, **își pierduse toată averea**. Ajunsese la o sărăcie atât de cumplită, încât nu mai avea cu ce să-și hrănească cele **trei fiice**, toate de o frumusețe rară. Disperat și ajuns la marginea deznădejdii, tatăl s-a gândit la un lucru cumplit: să-și **vândă fetele la desfrânare** pentru a obține banii necesari supraviețuirii. Sfântul Nicolae, care tocmai moștenise o avere mare de la părinții săi, era **foarte atent la nevoile săracilor**, dar era și foarte smerit. El a aflat despre necazul acestui tată și a știut că trebuie să acționeze repede, dar fără a fi văzut, pentru a...

  Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din mo...

  17 Și coborând împreună cu ei, a stat într'un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. 18 Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. 19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr'Însul și pe toți îi vindeca. 20 Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. 22 Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților a .

  Glasul 3 Fecioara astăzi... Î n Mira Lichiei, Sfinte, sfințitor te-ai arătat, Sfinte; că Evanghelia lui Hristos, cuvioase, plinind-o, ți-ai pus sufletul tău pentru poporul tău; mântuit-ai pe cei nevinovați din moarte. Pentru aceasta te-ai sfințit ca un mare tăinuitor al harului lui Dumnezeu.