Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie (Plachida)

 

Sfântul Eustatie a fost un mare general roman, din timpul împăraților Titus și Traian. El mai înainte de Botezul său s-a numit Plachida.
Păgân fiind, Plachida a fost bărbat foarte drept și milostiv, precum altă dată Cornelie Sutașul, cel botezat de Sfântul Apostol Petru (Fapte 10).
Aflându-se odată la vânătoare, el a gonit un cerb. Prin Purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Plachida a văzut deodată între coarnele cerbului Semnul Sfintei Cruci, iar în urechi a auzit glasul Domnului, Care i-a zis să meargă la un anume preot creștin și să ia Sfântul Botez. Generalul s-a botezat, împreună cu soția și cu cei doi fii ai lui. Din botez el a primit numele Eustatie. Soția lui a primit numele Teopista („Credincioasă Domnului”), iar fiii lui s-au numit Theopist și Agapit.
După Botezul lui, Eustatie s-a dus iar la locul cerbului, a îngenunchiat și a mulțumit lui Dumnezeu pentru a-l fi întors la calea adevărului. Făcând astfel, Eustatie a auzit din nou glasul Domnului, Care i-a zis că va lua mucenicească moarte pentru Numele Lui, și l-a întărit. Atunci Eustatie a părăsit în taină Roma, împreună cu Teopista și cu fiii, plănuind să se sălășluiască printre cei umili și să îi slujească lui Dumnezeu întru smerenie și străinătate.
Sosind în Egipt însă, nenorocirile au început să se abată asupra capului lui. Un barbar a răpit-o de sub ochii lui pe Teopista, iar fiii lui au fost înșfăcați de fiare sălbatice și duși departe. Barbarul acela însă în curînd și-a dat necuratul lui suflet, iar viețile copiilor Dumnezeu le-a păzit prin mâinile unor păstori.
Eustatie s-a sălășluit în Egipt, într-un sat numit Vadisis, și a viețuit acolo timp de cincisprezece ani ca lucrător cu mâinile. Barbarii au atacat atunci Imperiul Roman, iar Traian suferea din pricină că nu îl avea pe bravul lui General Plachida, care biruia în orice război. Doi trimiși imperiali au fost însărcinați să-l caute pe Plachida de-a lungul și de-a latul Imperiului.
Prin Purtarea de grijă a lui Dumnezeu, acești ofițeri, foști camarazi de arme și buni cunoscuți ai lui Plachida, au sosit și la satul Vadisis, l-au recunoscut pe Plachida și l-au adus împărtului. La comanda unei armate, Eustatie i-a înfrânt pe barbari. Pe drumul de întoarcere către Roma, Eustatie și-a aflat și soția, și fiii.
Între timp împăratul Traian murise, iar la cârma imperiului se afla Hadrian. A sosit și momentul în care Hadrian i-a cerut Generalului Eustatie să aducă jertfe idolilor, dar Eustatie a refuzat, arătând că este creștin. Hadrian i-a supus pe Eustatie, pe Teopista și pe ambii fii la torturi bestiale. Ei au fost aruncați și la fiare, dar ele nu le-au făcut nici un rău. Ei au fost la urmă aruncați într-un bou de fier încins în foc. În a treia zi, trupurile lor au fost scoase din acel cuptor, întregi și nearse. Așa a împlinit acest mare sfânt și comandant militar cuvântul lui Dumnezeu: Dați cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, iar cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu (Luca 20:25), și s-a sălășluit cu sfânta lui familie în împărăția Veșnică a lui Hristos.