Minunea apărării Timișoarei de o invazie turcească

 ---

 

Una dintre cele mai mari minuni săvârșite de **Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș** a avut loc în anul 1655, după retragerea sa din scaunul mitropolitan. El se afla în mănăstirea Partoș, în rugăciune, când a avut o viziune.

I s-a arătat Maica Domnului, care l-a informat că o armată turcească numeroasă se pregătea să atace și să distrugă orașul Timișoara, pe care el l-a slujit cu atâta dragoste. Sfântul Iosif, plin de durere, a început să se roage cu lacrimi în ochi, cerând Maicii Domnului și lui Dumnezeu să apere orașul și pe creștinii săi.

Atunci, a mers în Timișoara și i-a îndemnat pe oameni să postească, să se roage și să facă un rând de slujbe de pocăință. Oamenii, văzând credința și smerenia sa, l-au ascultat. În timpul unei furtuni puternice, Sfântul Iosif a ieșit pe zidurile orașului și a început să se roage.

Minunea s-a întâmplat sub ochii tuturor: **furtuna s-a transformat într-o ploaie torențială, iar râul Bega a ieșit din matcă**. Nivelul apei a crescut atât de mult încât a inundat câmpia din jurul cetății. Armata turcă, prinsă de inundație, a fost nevoită să se retragă în dezordine. Asediul a fost ridicat, iar Timișoara a fost salvată în mod miraculos.

Această minune este un simbol al puterii rugăciunii, a credinței unui om drept și a milei lui Dumnezeu. Ea arată că un om plin de sfințenie poate schimba cursul istoriei și poate proteja un întreg oraș, nu prin puterea armelor, ci prin puterea rugăciunii.