Grădina unde se Așează Rădăcinile

 ---

 

Imaginează-ți un grădinar care are o livadă mare, dar care este uscată și prăfuită. El ar putea să planteze mii de flori, dar știe că nu vor crește. El știe că, înainte de a se apuca de lucru, trebuie să facă un singur lucru important: să se așeze, să se gândească și să pregătească pământul.

Așa că, într-o zi, a venit în grădină și nu a plantat nimic. În schimb, a curățat buruienile, a scos pietrele, a afânat pământul și a săpat o fântână. Toți ceilalți grădinari râdeau de el și-i spuneau: „De ce nu plantezi nimic? Ești leneș, nu faci nimic!”

Dar bătrânul a zâmbit și le-a spus: „Nu mă grăbesc, pentru că știu că, atunci când va veni timpul potrivit, voi pune semințele în pământ. Dar aceste semințe vor crește, pentru că rădăcinile lor vor fi așezate într-un pământ bun și udat. Eu nu plantez flori, ci așez rădăcini.”

Când a venit primăvara, toți ceilalți grădinari au plantat flori, dar florile lor s-au uscat. Însă, grădinarul cel înțelept a plantat puține semințe, dar acele semințe au crescut repede și au dat cele mai frumoase flori, care au umplut toată grădina de lumină și de miros.

**Începutul anului bisericesc** este ca acest **moment de așezare a rădăcinilor**. El nu este un moment de grabă, ci un timp în care suntem chemați să ne oprim și să ne pregătim inimile pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu. Așa cum ne învață Sfinții Părinți, Anul Nou bisericesc este o invitație de a curăța sufletul de păcate, de a ne afâna mintea cu rugăciune și de a săpa fântâna cunoștinței. Prin acest efort, vom putea să primim cuvintele Evangheliei ca pe niște semințe care vor da rod frumos. Să ne oprim și noi la început de an, să ne cercetăm sufletul și să ne așezăm, pentru ca să putem primi cu inimă curată darurile lui Dumnezeu.