Izvorului de Lumină Imaginează-ți o peșteră adâncă și întunecată, unde o mulțime de oameni trăiesc de la naștere, neștiind ce este lumina. Ei nu au văzut niciodată soarele, nu cunosc culorile, iar singura lor sursă de lumină este o torță slabă, care abia luminează pereții umezi. Acești oameni se ceartă mereu pe cine să țină torța, pentru că fiecare vrea să aibă parte de puținul ei de lumină. Ei trăiesc în frică și confuzie, convinși că întunericul este singura realitate. Într-o zi, un om blând și plin de iubire, care trăiește cu ei în peșteră, le spune: „Veniți cu mine, sus, pe munte. Acolo, veți vedea adevărata lumină.” Mulți îl ironizează, spunând că e nebun. Dar trei dintre ei, plini de încredere, îl urmează. Ei urcă un drum lung și anevoios, prin beznă și prin stânci. Când ajung în vârful muntelui, încă este întuneric. Omul blând îi așează și le spune să-l privească. Apoi, dintr-o dată, fața lui începe să strălucească cu o lumină atât de puternică, încât nu seamănă cu nimic din ce au văzut vreodată. Hainele sale devin albe ca zăpada, iar lumina ce-i învăluie este mai strălucitoare decât o mie de sori. Cei trei ucenici sunt copleșiți, cad la pământ, plini de teamă și de bucurie. Pentru câteva clipe, ei văd sursa întregii lumini, nu o torță, ci un **Izvor de Lumină infinit**. Ei văd nu doar o lumina, ci o slavă necreată, o putere divină. Apoi, totul revine la normal, dar ei nu mai sunt aceiași. Au văzut, au înțeles. **Schimbarea la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos** este ca acest **Izvor de Lumină revelat pe munte**. Hristos, care a trăit ca un om modest printre oameni, a luat cu El trei ucenici – Petru, Iacov și Ioan – și s-a urcat pe muntele Tabor. Acolo, El S-a rugat și S-a **schimbat la Față** înaintea lor. Fața Sa a strălucit ca soarele, iar hainele Sale au devenit albe ca lumina. Această minune nu a fost o transformare, ci o **dezvăluire a dumnezeirii Sale**, pe care o purta în Sine de la început, ascunsă sub vălul trupului omenesc. Prin această pildă, Hristos le-a arătat ucenicilor nu doar cine este El, ci și ce înseamnă lumina Harului divin, o lumină care nu se aprinde și nu se stinge, ci este veșnică.

 -- 

Imaginează-ți o peșteră adâncă și întunecată, unde o mulțime de oameni trăiesc de la naștere, neștiind ce este lumina. Ei nu au văzut niciodată soarele, nu cunosc culorile, iar singura lor sursă de lumină este o torță slabă, care abia luminează pereții umezi. Acești oameni se ceartă mereu pe cine să țină torța, pentru că fiecare vrea să aibă parte de puținul ei de lumină. Ei trăiesc în frică și confuzie, convinși că întunericul este singura realitate.

Într-o zi, un om blând și plin de iubire, care trăiește cu ei în peșteră, le spune: „Veniți cu mine, sus, pe munte. Acolo, veți vedea adevărata lumină.” Mulți îl ironizează, spunând că e nebun. Dar trei dintre ei, plini de încredere, îl urmează. Ei urcă un drum lung și anevoios, prin beznă și prin stânci.

Când ajung în vârful muntelui, încă este întuneric. Omul blând îi așează și le spune să-l privească. Apoi, dintr-o dată, fața lui începe să strălucească cu o lumină atât de puternică, încât nu seamănă cu nimic din ce au văzut vreodată. Hainele sale devin albe ca zăpada, iar lumina ce-i învăluie este mai strălucitoare decât o mie de sori. Cei trei ucenici sunt copleșiți, cad la pământ, plini de teamă și de bucurie. Pentru câteva clipe, ei văd sursa întregii lumini, nu o torță, ci un **Izvor de Lumină infinit**. Ei văd nu doar o lumina, ci o slavă necreată, o putere divină. Apoi, totul revine la normal, dar ei nu mai sunt aceiași. Au văzut, au înțeles.

**Schimbarea la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos** este ca acest **Izvor de Lumină revelat pe munte**. Hristos, care a trăit ca un om modest printre oameni, a luat cu El trei ucenici – Petru, Iacov și Ioan – și s-a urcat pe muntele Tabor. Acolo, El S-a rugat și S-a **schimbat la Față** înaintea lor. Fața Sa a strălucit ca soarele, iar hainele Sale au devenit albe ca lumina. Această minune nu a fost o transformare, ci o **dezvăluire a dumnezeirii Sale**, pe care o purta în Sine de la început, ascunsă sub vălul trupului omenesc. Prin această pildă, Hristos le-a arătat ucenicilor nu doar cine este El, ci și ce înseamnă lumina Harului divin, o lumină care nu se aprinde și nu se stinge, ci este veșnică.