Pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Irina

 

Irina era din cetatea Magedon din regiunea Balcanilor și a trăit în vremurile apostolice.
Tatăl ei, Licinius, făcea parte din mica nobilime. Unii cred că el era slav. Irina s-a născut păgână, din părinți păgâni.
Penelopa - căci acesta era numele cu care se născuse - a aflat despre credința creștină de la profesorul ei Appelianus. Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, a botezat-o pe ea și pe toți slujitorii curții ei și i-a dăruit spre lectură Epistolele Sfântului Apostol Pavel.
Refuzând căsătoria, ea l-a înfuriat pe tatăl ei, care a vrut să o tortureze din cauza aceasta. Dar la urmă ea însăși l-a convertit pe tatăl ei la creștinism în chip minunat.
Irina a fost dată la chinuri cumplite sub patru împărați (între care tatăl ei nu se numără), dar Dumnezeu a apărat-o în tot acest timp prin sfinții Lui îngeri.
Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu șerpi și cu scorpioni, dar îngerul Domnului a omorât toate scârboasele jivine și a păzit-o pe sfânta fecioară muceniță întreagă.
Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierăstrăul, dar fierăstrăul s-a frânt de trupul ei ca și când trupul ar fi fost de marmură.
Apoi același rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apă și a dat drumul șuvoiului de apă, nădăjduind că așa fecioara muceniță se va îneca. Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie și nevătămată.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încălțăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruță și a pus să fie mânată ca un animal cale lungă dincolo de cetate.
„Cu adevărat sunt ca o vită înaintea Ta, O Doamne!" a rostit mucenița, alergând legată în urma torționarilor ei. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar pământul s-a deschis și i-a înghițit pe chinuitori.
Supraviețuind tuturor torturilor celor bestiale de minte diavolească născocite, prin care minuni mii de păgâni au lepădat păgânismul și au alergat la Hristos crezând și botezându-se. Irina a intrat în cetatea lui Callinicus, pentru predicarea Evangheliei.
Regele de atunci al cetății, Numerian, a voit să o omoare în acest fel: el a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit, ci păzită de Dumnezeu fiind, a rămas de fiecare dată vie și nevătămată. Mulți au văzut aceste minuni și au crezut în Unul Dumnezeu. Eparhul Vavdonos a luat-o în cetatea Constantina, unde gândea să o omoare punând-o pe grătare încinse de fier. Dar nici aceasta nu a reușit să pună capăt vieții Sfintei Irina, care și de această dată a adus popor nenumărat la Hristos.
La sfârșit Irina a sosit la cetatea Mesembria, unde a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o de la moarte la viață. Regele și mulți din popor, văzând aceasta, au crezut în Hristos și s-au botezat.
Așa, prin suferințele ei sângeroase și minuni peste minuni lucrate de Dumnezeu prin viteaza muceniță, au ajuns la Hristos prin ea peste o sută de mii de păgâni.
În cele din urmă Sfânta Muceniță Irina s-a întins într-un sicriu și i-a poruncit lui Appelianus să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el.
Așa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta, prea minunata, Mare Muceniță Irina, care a jertfit tot și a îndurat toate ca Dumnezeu să Se prea slăvească între oameni.