Pomenirea Sfântului Părintelui nostru Teodor cel sfințit

 

Sfântul Teodor acesta a fost ucenic al Sfântului Pahomie cel Mare. El s-a născut și a crescut păgân, dar tânăr fiind a ajuns la cunoștința cea adevărată a Sfintei credințe și a primit Sfântul Botez.
Aflând despre Sfântul Pahomie, Teodor a părăsit în taină casa părinților săi și a mers la mânăstirea Sfântului Pahomie. Acesta l-a tuns monah și l-a iubit foarte pentru marea lui râvnă și desăvârșita lui ascultare. Când la mânăstire a sosit maica lui ca să-l cheme înapoi acasă, Teodor nici nu s-a învoit să o vadă. Ci mai vârtos el a făcut rugăciune ca Dumnezeu să o lumineze și pe maica lui cu lumina cunoștinței. Cu adevărat, nu numai că fiul nu s-a mai întors nicicum acasă, dar nici maica nu s-a mai întors acasă. Văzând că în apropiere se află o mânăstire de femei sub purtarea de grijă a surorii Sfântului Pahomie, ea a mers acolo și a luat chipul creștinesc și monahicesc.
După un oarece timp Pafnutie, fratele lui Teodor, a venit și el la mânăstirea Sfântului Pahomie și a luat și el chipul cel monahicesc.
Apoi, episcopul de Panopolis l-a chemat pe Sfântul Pahomie ca să întemeieze în eparhia lui o mânăstire pentru cei care doreau viața călugărească. Pahomie l-a luat pe Teodor cu el și i-a încredințat toată grija întemeierii noii mânăstiri.
După moartea Sfântului Pahomie, Teodor a fost ridicat de către obște stareț al tuturor sfintelor mânăstiri întemeiate de starețul său și a trăit până la bătrâneți adânci și încuviințate.
El viața toată și-a trăit-o ca un plăcut al lui Dumnezeu, povățuind mulțime de monahi pe drumul mântuirii. El s-a odihnit cu pace și s-a strămutat la locașurile cele cerești ale împărăției Veșnicei Lumini la anul 368.