Pildă: Doi ziditori care descoperă și zidesc pe Fundamentul Adevărului

 

 

Imaginați-vă un ținut cu multe așezări, dar fără o temelie solidă pentru casele lor. Oamenii construiesc pe nisipuri mișcătoare, iar fiecare furtună le dărâmă locuințele. În mijlocul acestei nesiguranțe, apar doi ziditori iscusiți, un bărbat puternic și hotărât, și o femeie cu o intuiție profundă și o răbdare rară.

Bărbatul, cu o viziune clară, caută o temelie de neclintit. După multe căutări și confruntări, descoperă un stâlp strălucitor, coborât din cer, pe care scrie: **„Prin acest semn vei învinge!”**. Înțelege că acesta este adevăratul fundament. Începe să construiască pe el, iar casa sa, deși la început modestă, rezistă tuturor intemperiilor.

Femeia, plină de evlavie și inspirație, simte că sub pământ se află o comoară ascunsă, o piatră de temelie mai veche și mai sfântă decât orice altă piatră. Cu o răbdare de neclintit, începe să sape, trecând prin straturi de pământ și uitare. După eforturi considerabile, descoperă piatra prețioasă, pe care este sculptat același semn: **Crucea**. Ea ridică acea piatră la lumină, o curăță cu grijă și o așează ca pe o mărturie vie pentru toți.

Sfântul Împărat Constantin cel Mare și Sfânta Elena, maica sa, au fost ca acești doi ziditori pentru Biserica lui Hristos și pentru Imperiul Roman. Constantin, "bărbatul puternic și hotărât", a primit o viziune divină a Sfintei Cruci, semn sub care a biruit. El a fost cel care a oprit persecuțiile și a oferit Bisericii libertate, punând bazele unui imperiu creștin pe fundamentul credinței în Hristos. A dat libertate "zidăriei" creștine, permițându-i să crească și să se dezvolte.

Sfânta Elena, "femeia cu intuiție și răbdare", a fost cea care a căutat și a descoperit Piatra de Temelie a creștinismului, **Crucea pe care a fost răstignit Hristos**. Prin călătoriile și săpăturile ei, a adus la lumină nu doar lemnul Sfintei Cruci, ci și celelalte locuri sfinte, redescoperind și întărind temelia pe care Constantin începuse să zidească. Ea a adunat aceste "pietre prețioase", permițând tuturor să le vadă și să le cinstească.

Împreună, Constantin și Elena au zidit nu doar biserici de piatră, ci și temelia solidă a credinței creștine în Imperiu, oferind lumii un exemplu de conducere luminată de Dumnezeu. Au fost cei doi "ziditori" care au lucrat în armonie, unul prin puterea împărătească și viziunea divină, celălalt prin credință profundă și descoperirea relicvelor sfinte.

**Această pildă ne învață:**

* **Hristos este Fundamentul pe care trebuie să zidim:** Credința în El ne oferă stabilitate și biruință.

* **Puterea lumească, dacă este luminată de credință, poate sluji lui Dumnezeu:** Constantin ne arată cum o conducere creștină poate transforma societatea.

* **Răbdarea și evlavia descoperă comori spirituale:** Elena ne învață importanța căutării și cinstirii lucrurilor sfinte.

* **Colaborarea între slujiri aduce roade bogate:** Eforturile unite ale familiei regale au contribuit la creșterea Bisericii.

* **Crucea este semnul biruinței și al speranței:** Descoperirea ei de către Elena a întărit credința creștinilor.

---

## Minune: Descoperirea Sfintei Cruci la Ierusalim

Una dintre cele mai celebre minuni legate de Sfânta Elena și, implicit, de Sfântul Constantin, este **descoperirea Sfintei Cruci** pe care a fost răstignit Hristos.

După convertirea fiului său, Sfânta Elena, plină de râvnă și de o dorință arzătoare de a găsi locurile sfinte legate de viața, pătimirile și Învierea Domnului, a plecat într-un pelerinaj la Ierusalim în jurul anilor 326-328 d.Hr. Timp de aproape trei secole, locul Golgotei fusese profanat și acoperit de păgâni cu un templu dedicat zeiței Venus, pentru a șterge memoria creștinismului.

Sfânta Elena, cu o intuiție divină și ajutată de episcopul Macarie al Ierusalimului și de alți creștini locali, a poruncit să se sape în acel loc. După ce au dărâmat templul păgân și au înlăturat un strat gros de pământ și moloz, au descoperit trei cruci și, separat, o placă de lemn cu inscripția "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor", precum și piroane.

Pentru a identifica care dintre cele trei cruci era cea a Mântuitorului, s-a cerut ajutorul divin. Tradiția relatează că au adus o femeie bolnavă grav și au atins-o pe rând cu cele trei cruci. Când a fost atinsă cu a treia cruce, femeia s-a vindecat pe loc. O altă variantă a minunii spune că o femeie moartă, adusă la cimitir pentru înmormântare, a fost readusă la viață prin atingerea cu Crucea Domnului.

Această minune a confirmat autenticitatea Sfintei Cruci și a produs o bucurie imensă în rândul creștinilor. O parte din Cruce a fost păstrată la Ierusalim, unde a fost închinată cu mare cinste de popor (de aici și sărbătoarea **Înălțării Sfintei Cruci**), iar o altă parte a fost trimisă împăratului Constantin la Constantinopol și o alta la Roma. Descoperirea Sfintei Cruci a fost un eveniment de o importanță covârșitoare pentru creștinism, întărind credința și oferind o mărturie vizibilă a patimilor și Învierii Domnului. Ea a consolidat și mai mult statutul creștinismului în Imperiu, sub patronajul sfinților împărați Constantin și Elena.