Fapte 26, 1, 12-20

 

¹ Agrippa i-a zis lui Pavel: „Îngăduit îți este să vorbești pentru tine“. Atunci Pavel și-a întins mâna și s'a apărat, zicând:

¹² Astfel că'n timp ce mergeam și la Damasc cu putere și însărcinare de la arhierei, ¹³ în calea mea, o, rege, am văzut în miezul zilei o lumină din cer mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și al celor ce mergeau cu mine. ¹⁴ Și căzând noi toți la pământ, eu am auzit un glas zicându-mi în limba evreiască: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Greu îți este să lovești cu piciorul în țepușă». ¹⁵ Iar eu am zis: «Cine ești, Doamne?» Iar Domnul a zis: «Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigonești. ¹⁶ Dar scoală-te și stai pe picioarele tale; că spre aceasta M'am arătat Eu ție, să te rânduiesc slujitor și martor, și al celor pe care le-ai văzut, și al celor întru care Mă voi arăta ție^a, ¹⁷ alegându-te pe tine din popor și din neamurile la care te trimit ¹⁸ să le deschizi ochii, pentru ca ele să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea lui Satan la Dumnezeu, pentru ca să primească ele iertarea păcatelor și parte cu cei ce prin credința'n Mine s'au sfințit». ¹⁹ Iată de ce, rege Agrippa, n'am fost neascultător cereștii arătări, ²⁰ ci mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim și din toată țara Iudeii și apoi neamurilor le-am vestit să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcându-i pocăinței lucruri vrednice de ea.