REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 Visând la Rai Devreme-i încă  Doamne n-a deschis, Dar poarta  Văd că e deschisa  La Paradis  Sa o fi fost Vre-un înger  Furat puțin de vis?! Sau azi se intra liber Fără bilet de voie, Astăzi oare putem  Să ne plimbăm  Prin Rai în voie.  ?! Deodată m-a trezit  În ușa inimii Un ciocănit; Era un înger  Cu aripa muiata-n răsărit...! Și-am înțeles... Visam frumos  de Rai... Tu suflete până atunci,  Mai roagă-te, mai stai...!!! Serafim Gill

 

 Imaginați-vă un pescar iscusit, obișnuit cu marea învolburată și cu munca grea de zi cu zi. Își cunoaște bine corabia, știe unde să arunce năvoadele și este răbdător în așteptarea prăzii. Într-o zi, în timp ce își vede de treabă, un Om îl cheamă pe nume și îi spune: "Vino după Mine și te voi face pescar de oameni." Acest pescar era Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedei și fratele Sfântului Ioan Evanghelistul. El și-a lăsat de îndată corabia, năvoadele și tot ceea ce îi era familiar pentru a urma chemarea neașteptată a lui Iisus Hristos. Asemenea unui pescar care își aruncă năvoadele în ape adânci, Iacov s-a aruncat cu tot sufletul în slujba lui Hristos, fără să știe încotro îl va duce această nouă "pescuire". Alături de fratele său Ioan și de Petru, Iacov a făcut parte din cercul restrâns al ucenicilor Domnului, fiind martor la minuni deosebite, cum ar fi Schimbarea la Față și rugăciunea din grădina Ghetsimani. Asemenea unui pescar care învață meșteșugul de la un...

  Doamne atotputernice și atotîndurate, știu că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în peșteră, și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta rogu-Te să Te milostivești și spre mine, vânzătorul! Primește, Doamne, această smerită rugăciune a mea, căci mă mâhnesc pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am mâniat fără de număr. Spre Tine, preabunule, îmi pun toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei milostivi și spre mine acum, ca de muncile cele veșnice să mă mântuiești și împărăției Tale să mă învrednicești. Nu Te depărta de la mine, Doamne, ci-mi ajută ca întru toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu păcatele mele, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în vremea sfintelor Tale patimi, ci ca femeia cea desfrânată să-ți spăl picioarele c...

  17 Iar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez“. 18 Deci pentru aceasta căutau și mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. 19 Dar Iisus le-a răspuns și le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-L va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea și Fiul asemenea le face. 20 Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face; și lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta, pentru ca voi să vă mirați. 21 Că precum Tatăl îi învie pe cei morți și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață celor ce El voiește. 22 Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul așa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu-L cinstește pe Fiul nu-L cinstește pe Tatăl Carele L-a trimis. 24 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M...

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 13 Și văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau; și îi cunoșteau că fuseseră împreună cu Iisus. 14 Pe de altă parte, văzându-l pe omul cel tămăduit stând cu ei, nimic n'aveau de zis împotrivă. 15 Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei, 16 zicând: „Ce vom face noi cu oamenii aceștia? Cum că prin ei s'a făcut o minune învederată, vădit le este tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, și noi nu putem tăgădui. 17 Dar ca nu cumva să se răspândească mai mult în popor, să-i amenințăm, pentru ca nici unui om să nu-i mai vorbească ei în numele acesta“. 18 Și chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască și nici să mai învețe în numele lui Iisus. 19 Iar Petru și...

  Glasul 2 Cele de sus căutând... G las Dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea de tată ai trecut-o cu vederea și ai alergat la Hristos, cu fratele tău, Sfinte Mărite Iacob. Cu care împreună te-ai și învrednicit a vedea Dumnezeiasca Schimbare la Față a Domnului.

  Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu, glasul al 3-lea: A postol al lui Hristos preaales și frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere iertare de greșeli, pentru cei ce te laudăpe tine și sufletelor noastre mare milă. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce... Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u mreaja ta, ca un pescar isteț, sufletul meu scoțându-l din adâncul greșelilor, fericite, luminează-l cu străluciri luminoase și ca să laude după vrednicie a ta sfântă pomenire, bine îl povățuiește, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Iacob. Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el mai înainte de veci împreună fără de început cu Tatăl și Dumnezeul Cel Desăvârșit, Întrupându-Se, S-a arătat pe pământ ca un Om și împreună lucrător și slujitor harului preaînțelept, te-a arătat, fericite, cu puterea Lui întărit. Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu p...

  Glasul 3 A postol al lui Hristos preaales și frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere iertare de greșeli, pentru cei ce te laudă pe tine și sufletelor noastre mare milă.

  S fîntul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu și fratele Sfîntului Evanghelist Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu. Și era unul din cei doisprezece apostoli, care, împreună cu fratele său, lăsîndu-și corabia, pe tatăl său și mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască și Îi urma pretutindeni, luînd aminte la învățăturile ce ieșeau din Preacurata Lui gură și vedea minunile ce se făceau de El. Pe acești doi frați apostoli i-a iubit Domnul atît de mult, încît unuia dintre ei i-a dat pieptul Său spre rezemare, iar acestuia i-a făgăduit paharul Său, pe care l-a băut pe Cruce. Însă și ei au iubit atît de mult pe Domnul lor și atîta rîvnă au arătat după El, încît au voit să pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau în Hristos, ca să-i piardă. Și ar fi făcut aceasta, dacă nu i-ar fi oprit îndelungrăbdătorul Hristos. P e acești amîndoi frați, Iacob și Ioan și pe Sfîntul Apostol Petru nicidecum nu-i lăsa Domnul fără să le spună ceva; și mai ales le descoperea lor mai...

  I acov al lui Zevedei unul dintre cei trei ucenici a fost C are de vederea tainelor Domnului s-au învrednicit. E l pe Domnul a văzut Carele schimbatu-S-a la față, Î n veșmânt alb ca lumina, F ața Lui ca soarele strălucind. E l pe Domnul a văzut rugându-Se cu picuri de sânge, Î n Grădina Ghetsimani, C a un prizonier Î n temnița lumii. D e această nepotrivire I acov s-a tulburat, P ână când însuși Domnul cu Lumina învierii P e Apostolul Său l-a luminat. D omnul înviind, Iacov a crezut; T ulburarea lui grea s-a risipit ca un fum. I ar când Duhul S-a pogorât pe Apostoli luminând, I acov de nebiruită putere s-a covârșit. E l războiul în contra a demonilor stăpânire C u putere, zi și noapte, a purtat. E l cu minuni mari, de Hristos hărăzitul, N umele lui Dumnezeu către popor și popoare, S pre a Domnului slavă, a purtat: P ână când Numele lui Hristos Dumnezeu Î n întreaga lume a stălucit. Z adarnic Irod sângerosul C apul Apostolului L -a tăiat; C ăci pe al v...

  I acov a fost feciorul lui Zevedei, fratele lui Ioan și unul dintre cei doisprezece Apostoli. La chemarea Stăpânului Hristos, Iacov a părăsit mreaja lui de pescar și pe tatăl său și împreună cu fratele lui Ioan au urmat fără preget chemării Mântuitorului. E l era unul din acea treime de apostoli în fața cărora Domnul a descoperit cele mai mari minuni, căci în fața lor S-a schimbat la față pe Muntele Tabor și lor le-a fost dat să fie martorii agoniei Lui din Grădina Ghetsimani, mai înainte de Patima Lui. D upă Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacov a predicat Evanghelia în mai multe locuri, călătorind până în Spania. După ce s-a întors din Spania, iudeii au început să se certe cu el din pricina interpretării Sfintei Scripturi, dar nici unul dintre ei nu a putut să-i stea împotrivă, nici măcar un anume vrăjitor, Hermoghenes. Hermoghenes și discipolul lui, Filip, au fost învinși de puterea adevărului predicării lui Iacov și binevoind Domnul, amândoi au venit la Sfântul B...

 Tot eu sunt Doamne...! Azi noapte am adormit cu gândul  Că poate cine știe, ai să vii în somn, Să-mi spui o vorbă numai Să am idee de unde să m-apuc, Să dreg,să mai repar,să peticesc În mine tot ce am distrus,  Că uneori când merg Prin sufletul din mine,  Îmi pare că-mi sunt mie un intrus Și parcă aș călca printre ruine Și-un plâns sfâșietor îmi vine, Spune-mi Tu Doamne,  Ce-i cu mine...?!!! Serafim Gill

 

  Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feței Tale celei sfinte și-mi mărturisesc nevrednicia, neputința și sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ție, o, izvorule cel dulce și noianule al milostivirilor: deschide stavilele cerului și plouă peste mine bunătățile îndurărilor Tale, ca să pot izvorî lacrimi care să-mi spele și să-mi curățească sufletul de întinăciunea păcatelor mele, cu tare și adevărată pocăință. Și ca să mă învrednicești de acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: o, învățătorule al pocăinței și slăvite proorocule, cel ce ești mai mare decât toți proorocii, precum Însuși Fiul lui Dumnezeu te-a mărturisit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat norodului pe Stăpânul Hristos, Cel pe care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, care ai auzit glasul Părintelui ceresc și ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-Se peste El, rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, ca cel ce șezi în cer înaintea veșn...

 Imaginați-vă nouă pietre prețioase, de forme și culori diferite, găsite separat și aparent fără nicio legătură. Unul strălucește cu un roșu intens, altul cu un alb pur, un altul cu un verde smarald, și așa mai departe. Fiecare are frumusețea sa individuală, dar pare să lipsească ceva pentru a le uni într-o singură valoare. Acești nouă mucenici care au pătimit în Cizic – Teognid, Ruf, Antipater, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie și Filimon – au fost ca aceste nouă pietre prețioase. Provenind din locuri și medii diferite, fiecare a fost chemat de Hristos și a răspuns cu o credință puternică și personală. Fiecare și-a trăit credința cu o intensitate unică, asemenea culorilor distincte ale pietrelor. Însă, atunci când prigoana s-a abătut asupra lor pentru mărturisirea lui Hristos, aceste nouă suflete au fost unite de o legătură mai puternică decât orice legătură pământească: **dragostea pentru Hristos și hotărârea de a nu renunța la El, chiar și în fața morții.** Asemenea unui m...

  Glasul 2 Cele de sus căutând... C eata cea tare și luminată a celor nouă mucenici, care ca niște mărturisitori ai Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri, dintru început înaintea Divanului, aceștia au strigat: sângele și sufletele noastre împreună cu trupurile, ca o jertfă fără prihană aducem Ție, Stăpâne; numără-ne în Cetele celor Cerești ai Tăi, ca un Dumnezeu Milostiv.

  Troparul Sfinților 9 Mucenici din Cizic, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe Voievozii cei tari... Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. M ucenicilor cei purtători de chinuri, care cu adevărat vă veseliți de Frumusețile Cele Dumnezeiești și din destul vă îndulciți din Izvorul desfătării și prin împărtășire vă îndumnezeiți, izbăviți de cumplitele primejdii pe cei ce vă fericesc pe voi. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. L uptătorilor, cei ce ați răsărit ca soarele cel luminos cu razele luptelor voastre celor tari, luminați pe toți cu strălucirile minunilor, pierdeți și noaptea patimilor și întunericul demonilor îl risipiți...

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  C etatea Cizicului se afla într-o parte a Asiei, care se numea Misia-mică, ce era veche și slăvită, lîngă marea Elespontului, care desparte Asia de Europa învecinîndu-se cu Troada, cea pe care picioarele învățătorului limbilor, adică ale dumnezeiescului Apostol Pavel, au străbătut-o. Această cetate a primit sămînța Cuvîntului lui Dumnezeu, tot de la Sfîntul Pavel, vasul alegerii. Deși era strălucită cu lumina sfintei credințe, la început nu avea mulți creștini, din pricina tiraniei celor ce prigoneau Biserica lui Hristos, mai ales de către păgînii împărați ai Romei, care au împărățit mai înainte de marele Constantin, și care dădeau înfricoșate porunci prin toate țările și se trimiteau ighemoni păgîni, ca pe toți cei ce mărturiseau numele lui Hristos, să-i silească la închinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor supune, cu munci și cu moarte să-i pedepsească. Atunci mulți credincioși se ascundeau, fugind prin munți și prin pustie, iar alții petrecînd între păgîni, își tăinuiau b...

  A cești nouă mucenici viteji, arzând de dragostea lui Hristos, au refuzat să aducă jertfă idolilor și să se lepede de Hristos Dumnezeu, pentru care pricină au fost torturați cu bestialitate iar la urmă omorâți prin tăierea capului. Î n timpul împăratului Constantin cel Mare la Cizic s-a ridicat o sfântă mânăstire în cinstea și pe locul martiriului acestor nouă mucenici, în care au fost așezate sfintele lor moaște. Nenumărate minuni s-au lucrat la sfintele moaște ale acestor sfinți. N umele lor sunt: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie și Filimon. Dorind veșnica fericire, ei au disprețuit toată deșertăciunea acestei lumi și dorind nestricăciunea, ei toată stricăciunea o au lepădat. De aceea Domnul i-a așezat pe ei în locașurile veșnicei Sale slave, încununându-i cu cununa nemuririi. Ei au luat cu cinste mucenicia și s-au proslăvit în veacul al treilea.

 Timp de spovedanie  Iar vin la Tine  Iar mi se face Crucea grea, Și inima, și inima. Cum am plecat Zburând când  Te-ai ingemanat cu mine , Și cum mă-ntorc Înlăcrimat?! Ce repede se-ntuneca În sufletul meu sărman,  Îmi pare că ce fac Este mereu în van, De parcă am în piept  O piatră nu inimă și sânge,  Că nu-nțeleg  Cine anume în mine plânge?! Ajută-mă să nu trăiesc  Parcă un vis fără sfârșit,  Ajută-mă ca să iubesc  Că soarele se duce spre zenit...!!! Serafim Gill

 

 Imaginați-vă trei fire de ață, de culori diferite, aparent separate și individuale. Unul este roșu aprins, simbol al râvnei și al focului credinței. Altul este alb imaculat, reprezentând puritatea inimii și dăruirea către Hristos. Al treilea este împletit cu nuanțe de violet, culoarea nobleței sufletești și a martiriului. Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru au fost ca două dintre aceste fire puternice, unite de o prietenie sfântă și de o misiune apostolică comună. Iason, cu râvna sa aprinsă, a răspândit cuvântul lui Dumnezeu cu putere, asemenea focului care luminează și încălzește. Sosipatru, cu inima sa curată și dăruirea neclintită, l-a sprijinit pe Iason în lucrarea sa, asemenea unui tovarăș de drum loial și statornic. Împreună, au călătorit prin cetăți și sate, vestind Evanghelia lui Hristos și aducând mulți la credință. Acolo unde întunericul păgânismului stăpânea, ei au aprins lumina adevărului, vindecând bolnavi și alungând duhurile necurate prin puterea numelui lui Iisus. ...

             Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul și povăț...

1 Și a treia zi a s'a făcut nuntă în Cana Galileii; și mama lui Iisus era acolo. 2 Și a fost chemat și Iisus la nuntă, precum și ucenicii Săi. 3 Și sfârșindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: „Nu mai au vin...“. 4 Și Iisus i-a zis: „Ce ne privește b , femeie c , pe Mine și pe tine? Ceasul Meu încă n'a venit“. 5 Mama Sa le-a zis slujitorilor: „Orice vă va spune El, faceți!“ 6 Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. 7 Zisu-le-a Iisus: „Umpleți vasele cu apă!“ Și le-au umplut până sus. 8 Și le-a zis: „Scoateți acum și aduceți-i nunului!“ Iar ei i-au dus. 9 Și după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin - și el nu știa de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa știau - l-a chemat nunul pe mire 10 și i-a zis: „Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pe cel mai slab; dar tu ai ținut vinul cel bun până acum“. 11 Acest început al minunilor d l-a făcut Iisus în Cana Galileii și Și-a arăta...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 19 Așadar, pocăiți-vă și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele, 20 ca să vină de la fața Domnului vremi de ușurare și să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Hristos Iisus, 21 pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremile reașezării tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinților Săi profeți din veac. 22 Pentru că Moise a zis către părinți: Prooroc ca mine vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre frații voștri; pe El să-L ascultați în toate câte vă va grăi. 23 Și tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor. 24 Și toți profeții, de la Samuel și urmașii săi câți au grăit, zilele acestea le-au vestit. 25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinții noștri c...