REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

Fraţii părinţi au proorocit despre ultima generaţie de călugăriţe şi întreabă: "Ce am lucrat noi?". Unul dintre ei, marele avvă Ischyrion, răspunde: "Am îndeplinit poruncile lui Dumnezeu". Ceilalţi au zis: "Dar cei de după noi, ce vor face?". El a răspuns: "Vor face jumătate din cât am făcut noi“. "Şi cei de după?" "Nu vor face nimic din ce-a reuşit să facă generaţia dinainte, dar vor fi foarte încercaţi, iar cei care, atunci, vor fi găsiţi vrednici, vor fi mai presus decât noi şi decât părinţii noştri".

 Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul si Indumnezeitul Tau suflet si de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita si i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut invia

  37 Cel ce-și iubește pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-și iubește pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38 Și cel ce nu-și ia crucea sa și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. 39 Cel ce și-a câștigat viața, O va pierde; iar cel ce și-a pierdut viața pentru Mine, acela O va câștiga g . 40 Cel ce vă primește pe voi, pe Mine Mă primește; și cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M'a trimis pe Mine. 41 Cel ce primește profet în nume de profet, răsplată de profet va primi; și cel ce primește pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi. 42 Și cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceștia mici h , adevăr vă grăiesc: Nu-și va pierde răsplata“. 1 După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să învețe și să propovăduiască prin cetățile lor.

  7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, cei ce v'au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârșire d luând seama, urmați-le credința. 8 Iisus Hristos este Același, ieri și azi și în veci. 9 Nu vă lăsați amăgiți de învățături felurite și străine, căci bine este ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri de la care cei ce s'au dedat la ele n'au avut nici un folos e . 10 Noi avem un Altar f de la care cei ce slujesc Cortului g n'au dreptul să mănânce. 11 Într'adevăr, trupurile animalelor al căror sânge e adus de arhiereu în altar ca jertfă pentru păcat sunt arse în afara taberei. 12 Iată de ce și Iisus, pentru ca El să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. 13 Să ieșim așadar la El în afara taberei, purtându-I ocara; 14 că nu avem aici cetate stătătoare, ci căutăm pe aceea ce va să fie. 15 Prin El deci să-I aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică roada buzelor care-I mărturisesc numele. 16 Nu uitați facerea-de-

  La Vecernia Mică L a Doamne, strigat-am... , punem 4 stihiri, glas 1 . Podobie: C eea ce ești bucuria... P e Cuvioșii Părinți Daniil și Misail, care cu bucurie și cu râvnă fierbinte pe toate ale lumii le-au părăsit și slujirii Stăpânului s-au dăruit întru toată viața lor, cu evlavie să îi cinstim acum ( de două ori ). P realăudaților pustnici din Munții Coziei, Părinte Daniile, schimonah și duhovnic, și mult-nevoitorule Misail, ocrotiți cu cerescul har locașul sfânt pe care voi l-ați întemeiat și pe cei ce se nevoiesc întru el. Î ntru cântări prăznuiește al vostru sfânt sobor din Mănăstirea Turnu, unde peștera voastră altar sfințit se vede prin osteneli, rugăciune și privegheri, iar ale voastre sfinte moaște ne sunt izvor de minuni și de tămăduiri. Slavă… , glasul al 2-lea : D e Dumnezeu purtătorilor Părinți Daniil și Misail, cei ce în Mănăstirea Cozia ați crescut duhovnicește și în sihăstria de la Turnu v-ați desăvârșit prin pustnicie, după dreptate lăudăm ostenelile voastr

  Glasul al 8-lea P e apărătorii credinței și fericiții călăuzitori ai călugărilor și credincioșilor, pe sfeșnicele luminii dumnezeiești și rugătorii neîncetați ai Duhului să-i lăudăm, pe Daniil și Misail, următorii Domnului, în cântări preamărindu-i și zicând: Rugați-vă să se mântuiască sufletele noastre!

  Glasul 1 Podobie: Piatra fiind pecetluită... D ascăli ai rugăciunii neîncetate și ai luptelor duhovnicești v-ați arătat, Cuvioșilor Daniil și Misail, că de iubirea Mântuitorului Hristos nedespărțiți fiind, cu apostolească râvnă Preasfintei Treimi ați slujit cu osârdie, în peșteri nevoindu-vă. Pentru aceasta cerem cu smerenie: Rugați-vă, să se mântuiască sufletele noastre!

  Acest cuvios cu viață sfântă a trăit și s-a nevoit la începutul secolului al XVII-lea, alegând să urmeze lui Hristos pe calea monahală în Mănăstirea Cozia, acolo unde se păstrau rânduieli călugărești bune, cu specific atonit, pentru viața cea chinovicească. Întărindu-se bine în obște, împlinea toate ascultările care i se dădeau, cu multe osteneli, slujind cu sârguință la toate treburile mănăstirii, încăt a dobândit virtuțile cele alese ca tăierea voii, supunerea față de cei mai mari, smerenia și dragostea, depărtându-se cu totul de clevetire, de judecarea aproapelui, de osândirea celor slabi și de defăimarea lor, căci și spunea cum clevetirea și osândirea prefac dulceața Liturghiei în amărăciune și de aceea sunt cele mai grele păcate, atât împotriva aproapelui, cât și asupra sufletului nostru. Deși era cinstit în rândul obștii, el fugea de mândrie, acoperindu-și cu înțelepciune faptele sale cele bune. Dar a fost ales spre a fi duhovnic și povățuitor al întregii obști, încât timp nu m

  C uviosul Misail, odraslă din părinți binecredincioși, intră în Mănăstirea Cozia de tânăr, petrecându-și viața în smerenie și în iubire desăvârșită de aproapele și de Dumnezeu. Aici l-a cunoscut pe Sfântul Cuvios Daniil și negreșit și l-a făcut duhovnic și povățuitor al său, iar tradiția ține să ne amintească de faptul că i-a fost chiar ucenic de chilie, ceea ce ne vădește legătura duhovnicească dintre cei doi, pe de o parte, iar pe de alta darurile cu care era înzestrat monahul Misail, mai cu înlesnire cel al ascultării desăvârșite față de povățuitorul său. Deci formarea duhovnicească a Cuviosului Misail este legată cu desăvârșire de părintele său duhovnicesc, ca ucenic strălucind în umbra celui pururea luminat și întotdeauna aprinzându-se cu râvnă de la Cuviosul Daniil. Fiind cel mai de aproape ucenic, cunoștea gândurile povățuitorului său de a râvni la liniștea pustiei, și se împărtășea de ele, însă la plecarea Cuviosului Daniil, a fost oprit a-l urma, primind îndemnul de a se m

  Acești doi cuvioși sihaștri, „Daniil duhovnicul” și ucenicul său, „Misail nacealnicul” (egumen), s-au nevoit mai întâi în Mânăstirea Cozia, la începutul secolului XVII. Și era Daniil duhovnicul cel dintâi al lavrei și al tuturor sihaștrilor de pe Valea Oltului. Iar Misail era ucenicul său de chilie și împreună-lucrător al poruncilor lui Hristos. Apoi, dorind să urmeze sfinților de demult, s-au retras peste Olt, sub Muntele Cozia, și, săpându-și alături două mici peșteri în stâncă, s-au închis în ele și acolo s-au nevoit după voia lui Dumnezeu mai mult de 20 de ani. Aceste peșteri se văd până astăzi în curtea Mânăstirii Turnu și sunt bine păstrate. Pe la jumătatea secolului XVII, adunându-se mai mulți sihaștri în jurul lor, ieroschimonahul Misail a ridicat alături o mică biserică de lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, întemeind astfel „Sihăstria lui Daniil și Misail”. Apoi, Cuviosul Daniil duhovnicul răposând, ucenicul său Misail a devenit „nacealnic” și părinte d

 

   Un credincios veni la cuviosul Pimen şi-l întrebă: - Părinte, cum să fac să scap de gândurile cele rele care năvălesc de multe ori asupra mea? Uitându-se cu blândeţe la el, părintele Pimen i-a spus: - Eşti asemenea omului care are foc în stânga şi apă în dreapta. Dacă-l arde focul, ia apa din vas şi-l potoleşte sau îl stinge de tot... -  Ce înseamnă aceasta, părinte? l-a întrebat omul credincios. - Focul din stânga închipuieşte gândurile cele rele pe care vrăşmaşul le aruncă în inima omului precum ai arunca nişte scântei într-o casă spre a lua foc, iar apa din dreapta este rugăciunea către Dumnezeu, care se varsă asupra focului păcatelor, îl stinge şi îl goneşte, i-a spus lui, cuviosul Pimen.

 Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vâr

 

  45 Și El i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie și să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii. 46 Iar după ce le-a dat drumul, S'a dus în munte ca să Se roage. 47 Și făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El singur pe țărm. 48 Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă mai departe pe lângă ei. 49 Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că e nălucă și au strigat, 50 fiindcă toți L-au văzut și s'au tulburat. Dar El le-a vorbit de'ndată și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!“ 51 Și S'a suit la ei în corabie și vântul s'a potolit. Și ei erau peste măsură de uimiți în sinea lor, 52 că nimic nu pricepuseră din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită. 53 Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm.

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai Înălțat pe Cruce... C a un stâlp neclătinat, Sfinte Ierarhe Ierotei, nu te-ai temut de îngrozirile vrăjmașilor, ci ai surpat temeiul înșelăciunii, întărindu-te ca pe o piatră cinstită, părinte. Pentru acesta, ca pe un biruitor, Stăpânul te încununează cu dreapta cea Dumnezeiască și Începătoare de viață; pe care roagă-L pentru noi toți. Glasul 8 Apărătoare Doamnă... P e tine, ierarhul Atenei, te lăudăm, ca unii care ne-am învățat prin tine cele minunate și negrăite; că te-ai arătat cuvântător de cântare de Dumnezeu primit. Roagă-te, dar, Preafericite Părinte Ierotei, să ne curățim de toate greșelile, ca să strigăm: bucură-te, părinte, de Dumnezeu înțelepțite.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei, glasul al 4-lea: B unătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, cu bună cunoștință, ca un sfințitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, stadiul întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P e învățătorul Tainelor, care s-a răpit până la cer, pe Dumnezeiescul Pavel, pe vânătorul lumii având dascăl, te-ai făcut ucenic privirii celei de sus. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. L imba Apostolului Pavel cea mișcată de Duhul, grăind arătat Tainele lui Dumnezeu, aceea te-a cuprins pe tine, fericite și te-a făcut grăitor de Dumn

  Glasul 4 Bunătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, cu bună cunoștință, ca un sfințitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, stadiul întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noast re.

  S fântul Ierotei era unul din sfetnicii Areopagului, învățat în credință creștinească și așezat episcop de Sfântul Apostol Pavel. Apoi, la adormirea Preasfintei stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, fiind în soborul apostolesc, s-a arătat dumnezeiesc cuvântător de cântări, petrecând spre mormânt primitorul de Dumnezeu trup al Maicii lui Dumnezeu; și toți, auzindu-l și văzându-l, l-au cunoscut că este drept și cuvios. Viețuind bine, precum se cuvine unui sfânt și plăcând mult lui Dumnezeu prin viața și prin cârmuirea sa, precum și prin muceniceasca nevoință, și-a sfârșit alergarea.

  Sfântul Ierotei a fost însoțitorul Sfântului Dionisie Areopagitul și a primit credința creștină de la Sfântul Apostol Pavel, la puțin timp în urma Sfântului Dionisie. Mai după aceea, Sfântul Apostol Pavel l-a uns pe Ierotei, Episcop al Atenei. La vremea Sfintei Adormiri a Maicii Domnului, Sfântul Ierotei a sosit la Ierusalim și a fost de față la înmormântarea ei. Cu dumnezeiescul lui dar de cântăreț el a inspirat în multe suflete dreapta închinare, arătându-se bărbat insuflat de sus. El s-a nevoit mult întru slujirea Cuvântului, aducând pe mulți păgâni la lumina Adevărului și bine păstorind turma cea cuvântătoare a lui Hristos. El a luat la sfârșit moarte de mucenic al lui Hristos, al Celuia Care i-a dăruit îndoita cunună a Cereștii Lui împărății: cea de Ierarh și cea de mu cenic.

 

 Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa

  30 Și s'au adunat apostolii la Iisus și I-au spus toate câte au făcut ei și au învățat. 31 Și El le-a zis: „Veniți numai voi-înde-voi undeva la loc pustiu și odihniți-vă puțin“. Că mulți erau cei ce veneau și plecau, și ei nu mai aveau timp nici să mănânce. 32 Și au plecat cu corabia către un loc pustiu și ferit. 33 Și i-au văzut plecând, și mulți au priceput și au alergat pe jos într'acolo de prin toate cetățile și au ajuns înaintea lor. 34 Și ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s'a făcut milă de ei, că erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. 35 Dar făcându-se târziu, ucenicii Săi s'au apropiat de El și I-au zis: „Locul este pustiu și ora e târzie; 36 dă-le drumul să meargă prin orașele și satele dimprejur ca să-și cumpere de-ale mâncării“. 37 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Dați-le voi să mănânce“. Și ei I-au zis: „Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?“ 38 Iar El le-a zis: „Câte pâini av

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1)  În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.  Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.  23 Înainte însă de venirea credinței noi eram păziți sub lege, închiși fiind în vederea credinței care avea să se descopere; 24 așa că legea ne-a fost dată călăuzăe spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptățim prin credință; 25 iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză. 26 Fiindcă toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. 27 Căci câți în Hristos v'ați botezat, în Hristos v'ați îmbrăcat. 28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască; pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus. 29 Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți odraslaf lui Avraam, moștenitori după făgăduință. 1 Dar o spun: câtă vreme moștenitorul este copil, el întru nimic nu se deosebește de rob, deși e

  Glasul 8 Apărătoare Doamnă... Prin ușile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apostolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte Sfințite Dionisie, te-ai îmbogățit cu toată cunoștința celor negrăite și ai luminat pe cei ce ședeau mai înainte în întunericul necunoștinței. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată l umea.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul glasul al 4-lea: B unătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, calea întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind învățat de Dumnezeiescul Apostol Pavel văzătorul de cele cerești, ai ajuns îndată, Sfințite Mucenice Dionisie, a fî tăinuitor ceresc și grăitor de cele Dumnezeiești. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce te-ai luminat cu Dumnezeiescul har, luminează, fericite, sufletele celor ce te laudă, ca să înțeleagă învățăturile tale cele de Dumnezeu