REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București (FTOUB) a organizat marți un concurs în vederea ocupării postului didactic vacant de profesor universitar pentru disciplina Misiologie Ortodoxă. Candidatul a fost pr. conf. Radu Petre Mureșan, parohul Bisericii „Izvorul Tămăduirii Mavrogheni” din București. Examenul a constat într-o probă orală, în care candidatul și-a prezentat planul de didactic de dezvoltare a carierei universitare și a activității de cercetare științifică și practică. Din comisia de examinare, prezidată de pr. Nicușor Beldiman, directorul Departamentului de Teologie Sistematică, Practică și Artă Sacră a Facultății de Teologie din București, au făcut parte pr. Mihai Himcinschi, Decanul Facultății de Teologie din Alba Iulia, pr. Aurel Pavel, profesor la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, pr. Cristian Sonea de la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca și pr. David Pestroiu, prodecan al Facultății de Teologie din București. Pr. Radu P

 

  Treceți la conținutul principal     24 Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina. 25 Și stelele vor cădea din cer și puterile cele din ceruri se vor clătina. 26 Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. 27 Și atunci pe îngerii Săi îi va trimite și pe aleșii Săi îi va aduna din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 28 Învățați de la smochin parabola: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara e aproape. 29 Tot așa și voi, când le veți vedea pe acestea plinindu-se, să știți că El este aproape, lângă uși. 30 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

    1 Simeon a Petru, rob și apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credință de același preț cu a noastră: 2 Har vouă și pace!, înmulțească-vi-se ele întru cunoașterea b lui Dumnezeu și a lui Iisus, Domnul nostru! 3 Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și evlavie, făcându-ne să-L cunoaștem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slavă și prin vârtutea c Sa, 4 prin care ne-a dăruit prețioase și foarte mari făgăduințe pentru ca, scăpați fiind voi de stricăciunea poftei care e'n lume, să deveniți părtași ai firii celei dumnezeiești. 5 Pentru aceasta, punându-vă întreaga sârguință, credinței voastre adăugați-i vârtutea; vârtuții, cunoștința; 6 cunoștinței, înfrânarea; înfrânării, răbdarea; răbdării, evlavia; 7 evlaviei, prietenia frățească; prieteniei frățești, iubirea. 8 Că dacă acestea sunt în voi și sporesc, ele nu vă vor lăsa trândavi și nici fără roadă

   Un frate oarecare a mers la un bătrân care petrecea în Muntele Sinai şi l-a rugat, zicând: - Spune-mi, părinte, şi mă învaţa cum mă voi ruga lui Dumnezeu, pentru că mult l-am supărat. Bătrânul i-a zis: - Eu, fiule, aşa mă rog lui Dumnezeu: "Doamne, învredniceşte-mă a Te iubi, precum am iubit mai înainte păcatul şi a-Ţi sluji Ţie, precum am slujit mai înainte satanei celui înşelător." Însă fiule, bine este a ridica mâinile în sus, spre văzduh, şi a ruga pururea cu osârdie pe Domnul Dumnezeu, că în vremea ieşirii sufletului din trup, să poată trece sufletul nesmintit şi nesuparat de spurcaţii diavoli cei din văzduh.

    Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că

  Troparul Sfântului Mucenic Iachint, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Iachint, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P e tine, mucenice, cel ce prin strălucire te-ai făcut piatră de mult preț dumnezeieștii Biserici, te chem să fii acum ajutător mie, cel ce te laud pe tine. Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P ărăsind mărirea cea pământească, ai moștenit slava cea cerească, fiind pururea împreună cu Stăpânul tuturor, purtătorule de cunună, mucenice mărite. Slavă Tatălui și Fi

  Glasul 4 Plinind rânduiala... P om al vieții în mijlocul sufletului său, credința Ta Hristoase agonisind-o mucenicul Tău, mai cinstit decât Raiul Edenului s-a făcut; că, lemnul înșelăciunii șarpelui pierzându-l, cu îndrăzneala Duhului s-a încununat, cu slava Ta, Mult-Milostive.

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Iachint, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

    S fântul Iachint a fost cubicular al împăratului Traian (slujitor al meselor imperial). El era tânăr cu vârsta, iar în taină, creștin. C u un prilej în care împăratul aducea necuratele lui jertfe idolilor, Iachint s-a ținut departe, nevoind să vadă întinăciunea și să fie silit să participe la ea. Din pricina aceasta el a fost acuzat și adus în fața împăratului la judecată, împăratul l-a sfătuit să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor. D ar Iachint nu s-a lăsat, ci a stat tare ca un diamant. El a zis: „Creștin sunt și pe Hristos cinstesc. Lui mă închin, Lui singur îi aduc jertfă curată, însăși viața mea. " B ătut, scuipat, biciuit, Sfântul a fost apoi aruncat în temniță. La porunca împăratului, lui nu i s-a dat nimic să mănânce, în afară de necuratele cărnuri jertfite idolilor. S fântul Iachint a refuzat spurcata hrană și a murit în temniță, după opt zile. Atunci paznicii temniței au văzut în celula Sfântului Iachint doi îngeri luminoși. Unul a aco

  I coană numită "Galaktotrofusa" este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în care Pruncul se hrănește de la sânul Maicii Domnului. Această icoană, foarte rară, și-a făcut loc în evlavia poporului mai mult în Grecia, Serbia și Rusia. Icoanele Maicii Domnului sunt foarte variate în Rusia, unde Calendarul Bisericii menționează 260 de icoane ale Fecioarei Maria, cunoscute pentru minuni și celebrate liturgic. "Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!" (Luca 11, 27) "Cum să-ți deschid eu izvorul laptelui, Ție, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrănești toate de la masa Ta? Cum să mă apropii de scutecele Tale, care ești înfășat în raze?", rostește Maica Domnului într-o rugăciune-imn la Nașterea Domnului scrisă de Sfântul Efrem Sirul. I coana cu Maica Domnului care alăptează este prăznuită de două ori pe an: în data de

 

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. 41 Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești; 42 Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. 27 Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt! 28 Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.

  5 Gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, 6 Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, 7 Ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, 8 S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce. 9 Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; 10 Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt. 11 Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.

  Avraam, ucenicul avvei Agathon, l-a întrebat pe avva Pimen: „De ce se războiesc demonii cu mine?“. Avva Pimen i-a zis: „Se războiesc demonii cu tine? Dar ei nu se năpustesc asupra noastră, din moment ce noi facem voia noastră, căci dorinţele noastre au devenit demoni şi nu ne dau pace până când nu le împlinim. Vrei să ştii cu cine s-au războit cu adevărat demonii? Cu Moise şi cu cei asemenea lui“.  

 Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se î

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai înălțat... Î mbrăcăminte de nestricăciune tuturor credincioșilor, de Dumnezeu dăruită Preacurată, ai dăruit sfințitul tău veșmânt, cu care sfințit trupul tău ți-ai acoperit, Acoperământule al tuturor oamenilor. A cărui punere prăznuim cu dragoste și grăim cu frică ție, Curată: Bucură-te, Fecioară, Lauda creștinilor.

  Tropar la Praznicul Așezării veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, glasul al 8-lea: N ăscătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veșmântul și Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetății tale ai dăruit, prin nașterea ta cea mai presus de fire, Nestricată rămânând, că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: C el Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului. Ca Ție, ca în alăută, să-Ți cânt cântare de biruință întru omorârea trupului. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. C institului tău veșmânt, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, l-ai dăruit acoperământ sfințit poporului ce te cinstește pe tine pururea, toată năvălirea celor potrivnici totdeauna biruind cu puterea Duhului. Stih: Preasfântă Născătoare de Dum

  Glasul 8 N ăscătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veșmântul și Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetății tale ai dăruit, prin nașterea ta cea mai presus de fire, Nestricată rămânând, că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

  P e vremea binecredinciosului împărat grec Leon și a soției sale, Verina, erau în Constantinopol doi bărbați cinstiți din rînduiala senatorilor, anume Galvie și Candid, frați buni după trup. Aceștia, sfătuindu-se, au rugat pe împărat să-i lase să plece la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Deci, căpătînd voie, au plecat la drum. Ajungînd în Palestina, au mers în Galileea, vrînd să ajungă în Nazaret, ca să vadă sfînta casă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care - prin buna vestire a Arhanghelului Gavriil și prin venirea Sfîntului Duh -, a zămislit negrăit pe Dumnezeu Cuvîntul. M ergînd acolo și închinîndu-se, s-au odihnit într-un sat mic, ce era acolo aproape, căci se înnoptase și, după dumnezeiasca purtare de grijă, au găzduit în casa unei femei văduve, evreică, care era bătrînă și cinstită prin viață curată. Pregătindu-se cina pentru dînșii, au văzut înăuntru o cămară osebită, în care erau multe lumînări aprinse, ardea tămîie și ieșea bună mireasmă de aromate. A

  Î n zilele împăratului Leon cel Mare (457-474) și ale împărătesei Virinia, soția lui, pe când Patriarh al Cetății Cetăților (Constantinopole) era Ghenadie, doi mari patricieni și frați buni, Galvie și Candid, au mers la Locurile Sfinte ca să se închine. E i o vreme au locuit la Nazaret, în casa unei bătrâne femei evreice, fecioară, care avea într-o cămară ascunsă veșmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Mulți bolnavi își aflau tămăduirea rugându-se înaintea lui cu credință și atingându-se de el. C u binecuvântare, Galvie și Candid au adus acest Sfânt veșmânt la Constantinopol și l-au vestit de aceasta pe împărat și pe Patriarh. Capitala imperială s-a umplut de bucurie. Straiul a fost adus cu solemnitate și pus în Biserica din Vlaherne, cea mai înainte zidită de împăratul Marchian și împărăteasa Pulheria, la țărmul unui mic golf numit Vlaherne de la numele lui Vlaheran, un comandant de la Skit care fusese ucis acolo. P raznicul acesta s-a hotărât în cinstea aducerii cinstitu

  O drăslit de pământul Moldovei, măritul Voievod Ștefan cel Mare a fost numit și cinstit dintotdeauna de către poporul dreptcredincios: bun, mare și sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusința cu care a condus țara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi și trădători, sfânt pentru lucrarea lui întru apărarea întregii creștinătăți și zidirea unui mare număr de biserici și mânăstiri. D reptcredinciosul Voievod Ștefan s-a născut la Borzești, din părinții binecredincioși, voievodul Bogdan al II-lea și doamna Maria Oltea. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită față de țară și credința strămoșească. În toate câte le făcea, era călăuzit de duhul dreptății și al iertării. Curând, după uciderea tatălui său la Răuseni de către Petru Aron, Ștefan cel Mare este chemat la tronul Moldovei. Pe Câmpia Direptate este întâmpinat de mulțimea poporului, în frunte cu mitropolitul Teoctist, în ziua de 12 aprilie, anul mântuirii 1457. Întrebând poporul adun

  S FÂNTUL VOIEVOD ȘTEFAN CEL MARE C UVÂNT DE PREAMĂRIRE "Minunat este Dumnezeu întru sfinții lui, Dumnezeul lui Israel; Însuși va da putere și întărire poporului Său" (Psalmul 67, 36). I UBITE CITITORULE, S fântului ȘTEFAN CEL MARE AL MOLDOVEI, voievodul de neam mușatin, pentru tăria credinței sale în Hristos, pentru mulțimea faptelor sale creștinești, pentru măreția actelor sale de vitejie, de apărător al Bisericii strămoșești și al hotarelor patriei, poporul român de pretutindeni i-a înălțat în adâncul conștiinței sale un altar de preamărire cuvenită, un monument mai trainic decât orice granit. Prin acest monument nepieritor, închegată din virtuțile strălucitului voievod, acesta este ridicat în cinstire și preaslăvire, este privit asemenea sfinților și așezat în rândurile binecredincioșilor apărători ai Bisericii și ocrotitori ai dreptei credințe. Peste ani și veacuri el a fost și este în conștiința poporului asemeni Sfântului Împărat Constantin cel Mare, asemeni lui