SFÂNTUL LEONTIE DE LA RĂDĂUȚI Mânăstirea Bogdana (secolele XIV–XV)

 

Sfântul Ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinți români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei și adevăratul părinte duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiție era de loc din orașul Rădăuți. Apoi, râvnind Sfinților Părinți de odinioară și arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârșitul secolului al XIV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului.

Deci, călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoției. Apoi, împreună cu câțiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuților, ce se chema, după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mânăstirea Sfântului Lavrentie”⁵³. În obștea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulți ucenici cu viață aleasă, printre care se număra și Sfântul Daniil Sihastrul. În Schitul Laura, însuși Cuviosul Lavrentie s-a nevoit și a avut o trăire așa de înaltă, încât s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Că pe mulți bolnavi îi vindeca cu rugăciunea sa și era tuturor părinte, sfetnic, dascăl și ocrotitor.

După întemeierea Episcopiei de Rădăuți, auzind domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, de nevoința sa, l-a rânduit episcop al acestui scaun. Și a păstorit cu multă înțelepciune turma lui Hristos câțiva ani de zile, învățând pe toți dreapta credință și făcându-se tuturor pildă de sfințenie. Apoi, râvnind iarăși vieții sihăstrești, s-a retras din scaun și s-a făcut schimonah cu numele de Leontie, ajungând cel mai vestit sihastru și părinte duhovnicesc din nordul Moldovei. Deci, mai trăind puțin și uimind pe toți cu smerenia, cu nevoința și cu darul minunilor pe care le făcea, și-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului.

Mai târziu, proslăvindu-se prin oarecare minuni și fiind găsit în mormânt cu trupul întreg și nestricat, s-a așezat cu cinste în biserica episcopală din Rădăuți spre închinarea tuturor, unde mulți credincioși primeau sănătate și mângâiere la sfintele sale moaște, ajungând vestit până dincolo de hotarele Moldovei.

În anul 1639, prădându-se biserica, au dispărut și moaștele Sfântului Leontie din Rădăuți. Unii cred că au fost luate de năvălitori. Alții spun că au fost îngropate de călugări în biserică, în anul 1783, odată cu desființarea mânăstirii. Însă, locul unde se află astăzi, singur Dumnezeu îl știe. În anii 1621–1622 un vestit teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski din Kiev, scria despre el: „În Rădăuți, în episcopie, Sfântul Leontie făcătorul de minuni zace cu trupul întreg...”⁵⁴.

Sfinte Preacuvioase Părinte Leontie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!