REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  a. Viața S fântul Cuvios stareț Gheorghe s-a născut în Săliștea Sibiului, în anul 1730, din părinți binecredincioși. Dorind să slujească lui Hristos din tinerețile sale, își caută adăpost sufletului său în mânăstirile Transilvaniei. Dar, neputând răbda persecuțiile religioase care sileau poporul la uniație, tânărul Gheorghe a trecut Carpații în Țara Românească. Î n drum spre Muntele Athos, devine temporar ucenic al unui arhiereu grec care locuia în București. După ce este făcut rasofor și diacon, pornesc împreună spre Constantinopol și Sfântul Munte, pe la jumătatea secolului XVIII. Murind acolo dascălul său, ierodiaconul Gheorghe devine ucenic al starețului Paisie în Schitul Sfântul Ilie din Athos. În anul 1752, Cuviosul Paisie îl călugărește, iar în anul 1754 îl hirotonește preot pentru obștea sa. În acest schit s-a nevoit ieroschimonahul Gheorghe timp de zece ani. În anul 1763 se strămută în Moldova, la Mânăstirea Dragomirna, împreună cu starețul Paisie și cei 64 de ucenic...

   Aprindeți candela sufletului Când fulgii albi încep să cearnă Și iarna ni se arată-n prag, Vin sărbătorile de iarnă, Ce le-așteptăm cu mare drag. Vezi în casa sufletului tău, De-i candela încă aprinsă  Cu fapte bune umple-o mereu Și n-o lăsa să fie stinsă... Nu-ți lăsa sufletul întinat , Aprinde candela iubirii, Drumul vieții să fie curățat, Aceasta-i calea mântuirii ! Pruncul Hristos să-L primim  în casă  Să-l urmăm în faptă și Cuvânt  În noaptea de Crăciun, frumoasă  Să-i cântăm Domnului un vechi colind! Valentina Petraru

 

    Pilda lui Ioan și vântul de schimbare Într-un sat mic, într-o zi înnorată, trăia Ioan, un tânăr cu o minte ageră și o inimă plină de dorința de a ajuta pe cei din jur. Îi plăcea să citească și să învețe, iar cuvintele lui aveau o putere aparte, care atingea sufletele oamenilor. Într-o zi, o furtună puternică s-a abătut asupra satului. Vântul a smuls acoperișuri, a doborât copaci și a răspândit teamă printre oameni. Ioan, văzând suferința semenilor săi, nu a stat locului. A adunat oamenii într-un loc sigur și le-a vorbit cu blândețe și înțelepciune, amintindu-le de puterea credinței și de importanța de a se ajuta unii pe alții. Cuvintele lui Ioan au fost ca o lumină în întuneric. Oamenii, inițial cuprinși de panică, au găsit în cuvintele lui mângâiere și speranță. Au început să se organizeze, să-și ajute vecinii și să reconstruiască împreună satul. La fel ca Sfântul Ioan Gură de Aur, care prin cuvintele sale a luminat mințile și inimile oamenilor, așa și Ioan din povestea n...

 Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi p...

  29 Și cum mulțimile creșteau, El a început să grăiască: „Neamul acesta este neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, în afară de semnul profetului Iona. 30 Că precum a fost Iona semn pentru Niniviteni, tot așa și Fiul Omului va fi pentru neamul acesta. 31 Regina de la miazăzi e se va ridica la judecată cu bărbații neamului acestuia și-i va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și iată, aici e mai mult decât Solomon! 32 Bărbații din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi, pentru că ei s'au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată, aici e mai mult decât Iona! 33 Nimeni, aprinzând făclia, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 20 Da, voi sunteți slava noastră și bucuria! 1 Iată de ce, nemaiputând răbda, am socotit că e bine să rămânem singuri la Atena 2 și l-am trimis pe Timotei, fratele nostru și împreună-lucrătorul lui Dumnezeu întru Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îndemne în credința voastră, 3 pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Fiindcă voi înșivă o știți că pentru aceasta suntem rânduiți; a 4 căci și când eram la voi v'am spus-o mai dinainte că vom avea de suferit necazuri, așa cum s'a și întâmplat și cum voi o știți. 5 Pentru aceea și eu, nemaiputând răbda, am trimis ca să cunosc b credința voastră, de teamă ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit și osteneala noastră să fie zadarnică. 6 Acum însă ne-a venit de la voi Timotei și ne-a dat ves...

  Glasul al IV-lea.  Podobie: Degrabă ne întâmpină...  De Dumnezeu grăitorule Avacum, văzut-ai pe sfinții ucenici ca pe niște cai, tulburând vădit marea necunoștinței și înecând înșelăciunea cu dogmele dreptei cinstiri de Dumnezeu. Pentru aceasta ca pe un adevărat prooroc te lăudăm, cerându-ți a te ruga Domnului să ne miluiască pe noi. 

  Troparul Sfântului Prooroc Avacum Glasul al II-lea. A proorocului Tău, Doamne, Avacum pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre. Cântarea I, glasul al IV-lea: Irmosul: Cânta-voi Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului și ai acoperit pe Faraon cu carele și cu puterea lui. Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î nțelepțește-mă, Doamne, Dumnezeul meu, ca să laud pe Dumnezeiescul Tău Prooroc Avacum și luminează, Bunule, inima mea cu harul Tău. Stih: Sfinte Proorocule Avacum, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P ână când, Doamne, zice Proorocul, voi striga către Tine și nu mă vei auzi? Și pentru ce mi-ai arătat nelegiuirea judecătorilor? Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. I zbăvește, proorocule, de primejdii și de nevoi cumplite, cu rugăciunile tale, pe cei ce cu evlavie săvârșesc cinstită pomenirea ta. A Născătoarei de Dumnezeu: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin....

  Glasul al II-lea. A proorocului Tău, Doamne, Avacum pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.   

  Sfântul prooroc Avacum era din seminția lui Simeon, feciorul lui Asafat, din părțile Iudeii, și pentru viața sa cea plină de fapte bune a primit de la Dumnezeu darul proorocirii. El a proorocit despre robia Ierusalimului, despre pustiirea bisericii și luarea poporului în robie și a plâns foarte mult văzând mai înainte nevoile ce aveau să vie asupră-i. Iar când a venit Nabucodonosor, împăratul haldeilor cu puterea sa asupra Ierusalimului, atunci Avacum a fugit în pământul ismailitenilor și a fost pribeag în pământ străin. Iar după robia Ierusalimului, întorcându-se Nabucodonosor în ale sale, s-a întors și Avacum în țara sa, arând pământul și slujind secerătorilor în vremea secerișului. Odată el a făcut fiertură și a dumicat pâine în vas și a zis către cei din casă: "Eu mă duc departe și de voi zăbovi, voi să duceți pâine secerătorilor". Acestea zicând, a ieșit din casă și i s-a arătat îngerul Domnului pe cale și i-a zis: "Avacume, du prânzul pe care-l ai, lui Daniil în ...

  A vacum a fost fiul lui Asafat, din seminția lui Simeon. El a prorocit cu șase sute de ani mai înainte de Hristos, în vremea Regelui Manase, mai înainte vestind distrugerea Ierusalimului. C ând Regele Nabucodonosor a atacat Ierusalimul, Prorocul Avacum s-a refugiat în ținuturile ismaeliților. De acolo el s-a reîntors în Iudeea, unde a viețuit ca lucrător al pământului. P e când ducea odată de mâncare la lucrătorii pe care îi avea la țarina sa, s-a pogorât înaintea lui un înger al Domnului care i-a zis: Du prânzul pe care îl ai în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor! Dar Prorocul a zis: Doamne! Babilonul nu l-am văzut și groapa nu știu unde este! Atunci îngerul Domnului l-a luat pe Avacum de creștet și, ținându-l de perii capului său, l-a pus în Babilon deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său. B abilonul se afla la o distanță enormă față de locul în care era Prorocul Avacum la momentul convorbirii cu îngerul. P rorocul Daniil fusese aruncat în acea groapă de către ...

  Î n timpul ocupației germane (1941 -1944), unul din bătrânii mănăstirii, părintele Eftimie, care avea ascultarea la magazia cu alimente, a observat că uleiul din vase s-a terminat și nu mai avea de unde să dea la bucătărie și nici la candelele bisericii. A mers și a spus aceasta și la ceilalți părinți din consiliul mănăstirii și au început cu toții să se roage fierbinte la Maica Domnului Gerontissa. La câteva zile, părintele Eftimie a auzit o voce în somn, care i-a zis: „Părinte, îngrijește-te ca înainte de apusul soarelui să ai toate vasele pentru ulei curățate, pentru că mă voi îngriji ca în aceste zile să aduc untdelemn, încât să le umpleți”. P ărintele Eftimie s-a deșteptat și s-a dus la ajutorul său, spunându-i să curețe toate vasele pentru untdelemn. Atunci ucenicul i-a zis: „Părinte, dar unde vom găsi atâta untdelemn în situația de astăzi?”. Bătrânul i-a poruncit să facă precum i-a zis și, mergând și el împreună cu ucenicul, au curățat toate vasele. M inunea Maicii Dom...

  I coana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Gherontissa este cu siguranță cel mai de preț odor al Mânăstirii Pantocrator. Prăznuirea sa se face la 2 decembrie. După tradiție, ea a fost dăruită de împăratul bizantin Alexie I Comnenul, fiind o copie după icoana în mozaic a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea” de la Mânăstirea Pantocrator din Constantinopol. M ulte sunt minunile săvârșite de Maica Domnului prin această icoană. Ne vom opri la două dintre ele. Cea dintâi, menționată documentar, s-a întâmplat chiar în timpul împăratului Alexie, care poruncise zidirea unui mic așezământ monahal în apropierea actualei mânăstiri. Astfel icoana Maicii Domnului dimpreună cu sculele meșterilor au dispărut într-o noapte, fără să poată cineva da vreo explicație. Au fost găsite pe locul, atunci pustiu, unde acum se găsește Mânăstirea Pantocrator. Această minune s-a întâmplat în mai multe rânduri și cu toții au interpretat că este voia Maicii Domnului ca acela să fie locul noii mânăstiri. ...

2  

  Una dintre cele mai cunoscute pilde ale Sfântului Părinte Arsenie Boca este cea a ceașcii de ceai. Aceasta poveste simplă, dar profundă, ne învață despre răbdare, încredere în Dumnezeu și despre atitudinea pe care ar trebui să o avem în fața suferinței. **Pilda:** Într-una din scrierile sale, Părintele Arsenie Boca ne îndeamnă să ne imaginăm următoarea situație:  *Ești într-o zi foarte grea, în care totul pare să meargă împotriva ta. Simți că ești lovit din toate părțile și că viața îți pune la încercare răbdarea. În acel moment, fă-ți un ceai. Alege cea mai frumoasă ceașcă pe care o ai și bea-l încet, savurând fiecare înghițitură.* Apoi, părintele ne îndeamnă să ne gândim la Dumnezeu ca la un Olar, iar noi suntem argila din mâinile Lui. El ne modelează, ne curăță și ne pregătește pentru o lucrare măreață. Uneori, acest proces poate fi dureros, dar este necesar pentru ca noi să devenim vase curate și frumoase, potrivite pentru a fi umplute cu harul lui Dumnezeu. **Ce ne înva...

 De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lu...

  35 Și a fost că'n timp ce Se apropia El de Ierihon, un orb ședea cerșind la marginea drumului. 36 Și auzind el mulțimea trecând, întreba ce este aceasta. 37 Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. 38 Și el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!“ 39 Și cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu atât mai mult striga: „Fiule al lui David, miluiește-mă!“ 40 Și, apropiindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și când acela I-a fost aproape, l-a întrebat: 41 „Ce voiești să-ți fac?“ Iar el a zis: „Doamne, să-mi capăt vederea“. 42 Și Iisus i-a zis: „Capătă-ți vederea! Credința ta te-a mântuit“. 43 Și îndată și-a căpătat vederea și-L urma slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.

  15 Vrednic de crezare și de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume să-i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu; 16 dar pentru aceasta am fost eu miluit, ca mai întâi în mine să-Și arate Iisus Hristos toată îndelunga Sa răbdare, ca o pildă pentru cei ce vor crede în El spre viața veșnică. 17 Iar Împăratului veacurilor, nemuritorului, nevăzutului, unicului Dumnezeu, cinste și slavă în vecii vecilor! Amin.

  „Iar el cu mult mai vârtos striga: Iisuse, fiul lui David, miluiește-mă”. (Luc. 18, 39) Răbdarea în suferințe C ât de multe neplăceri nu întâmpinăm noi în toate zilele, și ce suflet tare se cere, spre a nu fi cineva supărat și nerăbdător, ci a proslăvi, a lăuda și a cinsti pe cel ce îngăduie a veni asupra noastră astfel de ispite? C ât de multe nenorociri și buimăceli neașteptate nu dau peste noi? Și totuși cineva trebuie să înăbușească gândurile cele rele, și să nu învoiască limbii a grăi lucruri păcătoase, încă și fericitul Iov a răbdat mii de patimi, și totuși n-a încetat de a proslăvi pe Domnul. Î ntre noi însă sunt oameni, care când li se va întâmpla ceva rău, când sunt jigniți de cineva, sau cad în boală, fie aceasta durere de picioare, ori de cap, sau oricare alta, îndată izbucnesc din ei hulele. Ei suferă chinul bolii, dar folosul, ce ar putea ei să tragă dintru aceasta pentru mântuirea lor sufletească, și-l răpesc ei înșiși. Ce faci o omule? hulești tu pe Dumnezeu ...